Așa se întâmplă când cutreieri prea mult lumea. Șase luni de contract colo, cealaltă jumătate de an dincolo. Lipsești prea mult de acasă și-ți scapă nuanțele esențiale. Cazul lui Rednic. De ani de zile conducerea CFR-ului își tot răcește gura pe subiectul Cadu pentru cine are urechi să audă. „Va face parte din stafful tehnic după ce se va lăsa de fotbal”. Dacă te încăpățânezi să te iei după intervenția aproape comică asupra lui Bokila la golul decisiv din finala Cupei – și nu numai – mai că ai zice că de fapt Cadu s-a lăsat de ceva vreme de fotbalul în ghete și cu jambiere. Își numără deja trofeele adunate în tricoul CFR-ului, are propriul său program de pregătire, inclusiv cel nocturn, e limpede, în oglindă se închipuie mult mai mult decât un căpitan de vestiar. Poate obține brevetul de inventator al meseriei de director sportiv-jucător. Acum poate că îi e clar și lui Rednic că s-a vârât într-un război inegal. Din clipa în care și-a retras ambasada și i-a declarat război lui Cadu, Rednic n-a mai avut nicio șansă s-o scoată cumva la capăt în Gruia.
Să-i spunem că e sindromul Titi Teașcă. Cum descăleca la câte o nouă echipă, în cel mult două săptămâni Piticul se și lua în bețe nu cu altcineva decât cu una dintre vedetele echipei. La Pitești cu Dobrin – „nici nu mai știu câte ultimatumuri ne-am dat, eu lui și el mie” -, la Steaua cu Liță Dumitru, la Craiova cu Beldeanu ori Irimescu. Prepurgel, Anghelini sau Tilihoi, să zicem, erau o miză prea mică pentru Teașcă. Peste ani, de fiecare dată ochii îi sticleau atunci când cineva îi reamintea toate aceste „revoluții de-o zi”. Se mândrea cu „colecția” sa.
Are urmași. Ilie Stan și Rednic, eșuații cu rezonanță ai unui start de campionat care abia s-a încălzit cu etapa a patra. Primul l-a împins pe linie moartă pe Sânmărtean, copilul de suflet al lui Porumboiu, cel de al doilea i-a pus în brațe lui Cadu o pungă cu semințe și l-a trimis în peluză. Tipic marca Teașcă. Chiar și dacă nu stăpânești subteranele conflictului, parcă tot i-ai da dreptate lui Porumboiu. „L-am adus pe Ilie Stan ca să scoată tot ce e mai bun din Sânmărtean, nu să-l dea afară din lot”. La Teașcă tot acest spectacol de operetă cu tăiatul în carne vie, cu milităria coborâtă din pod era o părticică dintr-o strategie căreia îi mersese vestea. Piticul forța demiterea. Cu Ilie Stan și cu Rednic nu e cazul. Abia au trecut patru etape. Cu blândețe și mănuși s-ar putea numi lipsă de tact.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER