…Nicoliță sprintează după un balon imposibil de recuperat. Aplauze… Galamaz respinge cu capul în doi timpi din fața porții unui Tătărușanu învins. Aplauze. Stea-ua, Stea-ua… Tatu șterge cutele de pe fruntea tribunei. E 2-0. Urale, Rooo-mânia, Rooo-mânia… Clujul a oferit joi o lecție din manualul suporterului adevărat. O lecție de devotament și de educație a tribunei. Nota bene, totul pentru o echipă adoptată pentru o singură seară. Ca un nepot în vizită o săptămână la bunicii care nu mai știu cum să-l răsfețe. De mâine încolo, pe mulți dintre cei care au trăit cu patimă alături de Nicoliță și compania îi vom reîntâlni în tribune la următoarele meciuri ale CFR-ului ori ale lui „U”. Oricât ar mânca fotbal pe pâine întreg Clujul e greu de crezut că ar mai fi loc și de o a treia echipă, fie ea și Steaua cea cu cârlig la fanii din Ardeal.
Ce contrast strident între atmosfera caldă, primitoare și înainte de toate civilizată de joi din Gruia și cea de la ultimele apariții ale Stelei în Ghencea! Una mai degrabă acră, ostilă, atunci când nu era indiferentă, care crucifica orice eroare încă din minutul 10, borna la care peluza din Ghencea își pierdea răbdarea, iar partida în sine devenea doar un pretext în războiul surd cu loja de la tribuna oficială. Mai întâi Constanța, apoi Ploiești, iar acum Clujul, numai meciuri cu casa închisă. Acest plonjon în necunoscut al globetrotter-ului care bate țara dintr-un colț în celălalt i-a adus până acum numai beneficii Stelei. Mai ales de proiecție în ochii pofticioși ai suporterului de oriunde. I-am auzit pe Tătărușanu, pe Latovlevici, pe alți steliști tânjind după o revenire în Ghencea. N-am auzit nimic, n-am citit nimic de la protestatarii foarte vocali de până mai ieri. De parcă toți contestatarii ar fi copii de colonei sau de generali și nu se cade să te dai tocmai acasă, la masă, între felul întâi și doi, la Armata care a pustiit Ghencea.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER