Limitele lui Iordănescu

Dacă am convenit că Euro a fost o radiografie tristă a limitelor jucătorilor, de ce n-am aplica oare aceeași rețetă și în ceea ce îl privește și pe selecționerul Iordănescu? Depășit, cazon, ieșit din fotbal zece ani, metode îmbătrânite de pregătire, acestea sunt cele mai tocite etichete lipite de ultimul mandat al lui Iordănescu. Paradoxal, Iordănescu operează numai cu unanimități. Toți numărăm acum decepționați fiecare zi rămasă din actualul contract. Aceiași care am răsuflat ușurați acum un an și jumătate că s-a ghicit soluția de avarie Iordănescu după ce Pițurcă și-a pus sare pe coadă încă din startul preliminariilor. Iordănescu era același și în toamna lui 2014. Tot învechit, tot milităros, tot ieșit din fotbal de un deceniu etc., etc., nu?  

Adevărul e că ne tot învârtim în jurul cozii. Nu aveam nici atunci, nu avem nici acum un nume solid ca propunere, cu autoritatea de a ține în frâu taberele, de a face pace între interesele impresarilor! Fișa postului, doar. Amintiți-vă că pe la începutul anului s-a tras în Iordănescu din toate pozițiile după ce pe selecționer îl cam luase gura pe dinainte cu regretul că nu putea convoca la lot decât patru, cinci steliști. Sângele apă nu se face. Ceea ce e valabil și pentru noul val. Nimeni, absolut nimeni nu le-a pus pistolul la tâmplă lui Rednic, Reghecampf ori Andone, între mulți alții, și nu i-a forțat să declare că nu vor antrena vreodată rivala. Mereu se va găsi cineva care să purice raportul selecțiilor. Ehee, n-are ochi decât pentru cei de la clubul de suflet…          

Un alt paradox al mandatului Iordănescu. Subțirimea lotului lărgit al posibililor convocați la Euro i-a fost un aliat (și un alibi) selecționerului. Nimeni n-a mai pus la zid selecția celor 23, ca altădată. Doar neconvocările lui Budescu și Maxim au stârnit ceva valuri, dar s-au domolit cât ai clipi, ca într-o piscină de copii. A contestat cineva alcătuirea primului 11 în vreunul dintre meciuri? Nu, poate răzleț, nimic bine articulat. Ne-a convins astfel câte parale face cam tot lotul. Sânmărtean e un subiect aparte. Ar trebui să-i crape obrazul de rușine lui Pițurcă – nu conteză în care mandat – pentru că „nu l-a văzut” pe Sânmărtean pe când era copt, la 27-28 de ani. Se verifică încă dată teoria care guvernează selecția tricolorilor. Nu te bagă nimeni în seamă dacă nu joci la un club din Capitală. Vasluiul era la capătul Pământului.                    

Bref, am așteptat poate prea mult de la Iordănescu, nu i-am ghicit limitele, am așteptat o minune de la el, de la Alibec. În total, unspezece, Doamne…