Nu ni le scoate nimeni din cap, orice s-ar întâmpla. Vom ajunge ca la tenis, unde deja ne gudurăm pe lângă o victorie împotriva unui danez de pe locul 500 în lume, și două lucruri nu se vor clinti în fotbal: stagiul de pregătire de iarnă al naționalei și cantonamentele de la munte. Să le mestecăm în ordine. Aceeași placă stricată de un deceniu și mai bine. Are, n-are treabă cu vreun obiectiv mai apropiat, selecționerul – oricum s-ar numi el, Iordănescu, Pițurcă ori Lucescu-jr. – e musai să se dea cocoș și să strângă un lot căruia din jenă nu-i poți pune mai mult decât eticheta de selecționată divizionară. Mister, fă-te că muncești! Bineînțeles că rezultatele nu interesează pe nimeni și nici nu se contabilizează niciunde în palmaresul interțări. Găman și Alibec au jucat cu Polonia sau cu Viscofil, tot un drac. Toată lumea a priceput la început cu ce se mânca de fapt acest stagiu de pregătire. Mircea Sandu îi era obligat lui „my friend” Lefkaritis și urca naționala în avionul de Cipru, ca să nu sufle vântul prin hoteluri. Datoria Nașului s-a stins demult, dar reflexele au încremenit, neclintite.
Cui folosește? Exclusiv orgoliului selecționerului. Doar cu mână de copii care au plesnit de fericire la vederea primei telegrame de convocare la lot te poți amuza scoțându-i la antrenament la ora la care cocoșii n-au ajuns la ultima strofă din cucurigu. Vi-l imagina cumva pe Pițurcă, antrenor la un club cu ștaif, încercând un astfel de experiment cu, să zicem, Ballotelli ori Sneijder?! Toată tevatura e ca să fie drumul cu oameni și, bineînțeles, camerele de 300 de euro pe noapte ocupate. Dintotdeauna, una se antrena în stagiu, alta se fuma în primul meci oficial în care apăreau titularii Adi Ilie, Chivu, Moldovan, Mutu ori Raț. Și Chițu, și Alibec sunt de pe acum convinși că-i vor vedea împotriva Ungariei pe Torje și pe Tănase doar la televizor, nici măcar de pe banca de rezerve.
Tot la capitolul „moșule, ce tânăr ești!” intră și subiectul Țucudean. „Pregătire de iarnă la munte nu se mai face de pe vremea mea, spune Rednic. În Belgia excelează angajamentul fizic, iar Țucudean a venit nepregătit”. În ianuarie nu era ediție a „Sportului” în care să nu găsești titlul de lemn „Echipa X încarcă bateriile la munte”. Azi le încărca Petrolul, mâine Steaua, poimâine Craiova. Așa erau vremurile, așa erau bugetele, așa se putea ieși din țară chiar dacă te numeai Steaua sau FC Olt. La trei decenii distanță, în paginile „Adevărului” australienii care au trecut prin campionatul nostru au rememorat coșmarul cantonamentelor de pregătire din 2005 încoace. Sprinturi prin nămeți cu greutăți legate de picioare. Ca pe vremea lui Titi Teașcă, Piticul-fioros-amuzant care dădea cu cipilica de pământ dacă Beldeanu ori Marcel Răducanu se lepădau de săculeții cu nisip.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER