De ce oare suntem mai mereu înghiontiți să luăm la pachet revenirea lui Mutu la echipa de club musai alături de revenirea lui Mutu la națională?! Subiectele parcă nu mai pot fi decuplate. Sunt sudate. Au fost de ajuns câteva minute la debutul la Ajaccio într-un final de meci pentru ca Mutu să deschidă, biensur, lista stranierilor convocați. După numai o foarfecă reușită și o lovitură liberă țintită la colț în partida de sâmbătă din campionat se aud deja voci din lumea fotbalului nostru picate pradă extazului. Gata, Mutu is back. Opțiunea lui Pițurcă propune de fapt o singură certitudine: Mutu va mai felia o dată tribuna chibiților naționalei. În pro și contra Mutu.
Adevărul gol-goluț e că Mutu abia s-a pus cât de cât pe picioare. Vineri era încă incert. Nu duce mai mult de o oră de joc dintr-un meci, dacă duce, iar noi, unii dintre noi, ne imaginăm deja cum va muta munții corsicanul în două partide capitale despărțite de doar câteva zile. Aceasta e prăpastia abruptă căscată între Mutu și Chivu. Abordări diametral opuse. Chivu a simțit că-i îmbătrânesc oasele și mușchii și nu mai poate duce un război istovitor pe două fronturi. A fost realist și asta-ți sare în ochi acum de la poștă. Rămas pe cap doar cu grijile cotidiene de la Inter, Chivu abia dacă adună câteva zile dintr-un an când nu e accidentat și e apt de joc. Deh, așa a vrut mama natură. Nu toți au fibra lui Dorinel Munteanu sau Ilyes și să nu se simtă trecerea anilor.
În schimb, Mutu alege să se amăgească. Ultimul sezon cenușiu cu modesta Cesena și lunile în care și-a tot căutat o altă echipă – altă modestă, Ajaccio – ar fi trebuit să-l tragă de mânecă. N-au făcut-o însă. La știrile sportive dau bine declarațiile înflăcărate cu ochii pofticioși la Mundialul brazilian, acum, la început de campanie. Dragi tovarăși, cineva mai trebuie să înflăcăreze și masele, nu? Cu Olanda și cu Turcia va fi nevoie în 180 de minute de foc de mult mai mult decât de un spot cu o îmbărbătare la televizor de 55 de secunde.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER