Impresarul Cristea Opria nu și-a câștigat încă dreptul de a biciui în lumea fotbalului cu limba bifurcată și veninoasă a lui Ioan Becali. Cu bădărănia lui Ioan Becali. Deocamdată, în palmaresul agentului FIFA din Banat se plictisește stingher transferul lui Torje la Udinese. Unul mai degrabă ratat, dacă e să privești lucrurile din tabăra celor de la Udine. De unde și explicația împrumutului la Granada.
Iată că proastele obiceiuri se iau. Opria nu scapă nicio oportunitate, niciun microfon deschis ca să mai țină câte o prelegere tehnico-tactică. Carevasăzică, așa, o șarjă ca între noi, colegii de la Coverciano. Cu Guidolin, Opria a fost blajin.
S-a prefăcut doar că nu-l înțelege pe antrenorul lui Torje. Cu Bonetti a fost însă necruțător. S-a dezlănțuit. „Neica Nimeni”, hodoronc-tronc. De ce nu, poate că la urma-urmei antrenorul lui Dinamo nu e cu nimic mai breaz decât partenerii de duel autohtoni. Decât Ando, Rednic ori Sabău. Doar timpul va decide însă câte parale face Bonetti. Timpul, nicidecum Opria.
Să desființezi întreaga carieră fotbalistică a unuia care a jucat remarcabil o finală de Cupă a Campionilor, să-l azvârli în ungherul intrușilor și profitorilor din fotbal, asta e chiar o mojicie. Precum Luchin, încă la primii pași în carieră, și Bonetti e la început de drum, într-ale antrenoratului. S-a întors într-un vestiar în parte ostil, poate că nu miroase încă deciziile optime, deși rezultatele îi cam dau dreptate.
Poate că Bonetti chiar greșește în privința lui Luchin. Tot timpul și tabela îl validează însă pe italian. De multe ori, Bonetti cochetează cu aroganța proverbială a macaronarilor din filmele cu „B.D.” veniți să cucerească tot Litoralul înghesuiți într-un Fiat 500. Cel care să-i mai reteze câteodată lui Bonetti nasul obraznic nu e în niciun caz Opria.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER