Ne convingem cu fiecare etapă consumată și înghițim în sec. Liga și-a pierdut mult din savoare după exilarea Timișoarei și mătrășirea Craiovei. Oricât de inimoase și ambițioase ar fi Chiajna, Miovenii ori Sibiul, afișul campionatului suspină după numele cu ștaif, poate câteodată mai prăfuite, alteori mai obosite, dar care de cele mai multe ori salvează showul. Populează tribuna și îndoapă ratingul.
Cu atât mai mult în acest context era nevoie de CFR, de revenirea fostei campioane care și-a luat relache bună parte din sezonul trecut. S-a relaxat. Un întreg retur, Cadu și Peralta – care poți să juri că e Ion Ion Ozonel, mijlocașul Stelei de odinioară – s-au blăcit în ape stătute, au lenevit parcă într-un joc de-a vacanța. Ce picaj, în doar câteva luni! De la febra meciurilor de Liga Campionilor și parfumul imnului care vrăjea iarăși Gruia tocmai către derizoriul întrebării dacă termină ori nu în prima jumătate a clasamentului. Înainte sau după U…
Mulți fotbaliști pretind, gomoși, că se pot scutura de rutina trecătoare cât ar clipi sau cât și-ar lega șireturile de la ghete. Mulți pretind, puțini însă și reușesc. Acest 6-1 cu Sportul, decupat din rubricile unde se amuză Djokovici, poate fi un scor și înșelător, și pervers, dar în egală măsură poate fi și dreptul la recurs al lui Mureșan, al lui Bastos, al lui Bud, al celorlalți. E nevoie de CFR mai ales acum, de tupeul și bucuria jocului de odinioară ale celor din Gruia, mai ales într-un campionat diluat și pestriț cum n-a fost poate vreodată. Doar jumătate de etapă, cea fără granzi, aduce cu o Daciadă, faza pe sate și comune…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER