Papp, Colțescu, Budescu

Gata, am prins ritmul. Nicio săptămână fără un linșaj și un linșat. După Papp, i-a venit acum rândul lui Colțescu. Dacă ar fi să mă întrebați pe mine, trist e că se vor găsi iarăși avocați-apărători ai unei alte cauze pierdute. E nedrept față de ceilalți fotbaliști – cu toate rătăcirile lor – ca la atâtea zile  după Belgrad să precumpănească păguboasa sintagmă „lasă, dom’le, că se mai întâmplă…” Da, i s-a întâmplat lui Papp, cel care din iarnă încoace oscilează prestațiile pe plaja dintre mizerabile și mediocre. Returul cu Partizan a fost doar prelungirea agoniei din returul cu Trencin. Adesea plasament anapoda, mereu cu o secundă în urma fazei și a adversarului, deposedări riscante pigmentate cu faulturi inutile. Și-a vârât în cap ideea pe care nu i-o mai scoate nimeni că ar putea fi „noul Szukala”. Nu e fază fixă în careul advers la care să nu fie moț și Papp, acompaniindu-l pe Varela. După atâtea sprinturi din 16 în 16, bineînțeles că mai și uiți cum să te aperi. La primul gol de la Giurgiu, Alibec a speculat reacția întârziată a lui Toșca, iar la faultul de la penaltyul de 2-0 Filip ne-a dumirit încă o dată că are legitimat un singur picior, pe stângul. Unde era Papp la cele două faze din propriul careu? Bună întrebare.

Spintecătorul Colțescu și locotenenții săi nu merită nici măcar un cuvânt, o virgulă, nimic. Așa că ajungem la liderul la zi al campionatului. Budescu, parcă, spera ca Astra să fie măcar etichetată echipa momentului. Bine zis. Astra de acum e replica fidelă a Sportului Studențesc de la cumpăna dintre anii ’70 și ’80. Capricioasa echipă a lui Mircea Sandu, Bela Kassai, Chihaia, Iorgulescu. Din când în când era echipa momentului. Boemie în esență pură. Câștiga azi orice meci de foc pe Ghencea ori pe fostul „23” înțesat de dinamoviști, pierdea mâine cu te miri cine. Cum altfel ar putea fi etichetată palmă tembelă a lui Budescu din duelul cu Cojocaru decât a unuia cu mintea deja în vacanță. Fusese peste putință concentrarea din returul cu West Ham și de până în acel moment din disputa cu Steaua. Unde altundeva s-ar simți mai în largul său Teixeira decât în vestiarul care fandează mofturos între „lasă-mă să te las” și „azi chiar am chef de o pasă genială…”?! În loc de încheiere: Sportul Nașului și al lui Gino n-a câștigat niciodată campionatul. Adică nu și-a propus, se spune.