Ce altceva să fi fost Dumitru Sechelariu decât bineînțeles un Gigi Becali al anilor ’90?! Sechelariu a fost un pionier al unor vremuri în care abia puteai privatiza un club din liga a treia fără să stârnești mânia sindicatului și a angajaților. Darămite unul de primă divizie. Imediat după ce a preluat FCM Bacău, Sechelariu a organizat o conferință de presă gomoasă la București. Dădea cărțile pe față. Vroia titlul, vroia Cupa Campionilor, vroia multe. Ochii îi sticleau pofticioși, se înflăcărase. Un visător, câtă îndârjire, un temerar care se bate cu coloșii Alecsandrescu și Ianul. E ceea ce puteai citi dacă trăgeai cu ochiul în carnețelele ziariștilor. Vroia multe, dar înainte de orice putere. Puterea l-a hrănit, puterea l-a îmbătat, puterea l-a devorat.
Sechelariu a fost, în ’92, matricea patronului de club de la noi. În cel mai fericit caz, fotbalul era un hobby, o jucărie. Exemplul lui Porumboiu. Altminteri, un club de fotbal, mare, mic, nu contează, a fost întotdeauna cea mai accesibilă poartă către notorietate, putere, afaceri și profituri suculente. Poate să mai fi sărăcit un club, altul, în nici un caz patronii. Bunăoară și FCM Bacău a dus-o tihnit în cele două mandate de primar ale lui Sechelariu. Multă vreme, Bacăul a fost campioana Moldovei la contracte. Doar nu-și imaginează cineva că Halagian, Rednic ori Lupescu au semnat pentru că le-a picat cu tronc vorba mieroasă a lui Seche. Contracte achitate indirect de primărie, girate de primărie. Iar când n-a mai fost primărie, logic, n-a mai fost nici primă ligă.
Toată zbaterea pentru ce? Pentru un pârlit de loc 5 la mijlocul anilor ’90. În folclorul tribunei, Bacăul din era Sechelariu a rămas doar ca un pol al blaturilor, unul dintre stâlpii de granit ai cooperativei. Epoca evului întunecat al primei divizii. S-a vorbit adesea admirativ pe seama acelui moment zero din Liga lui Mitică de la cumpăna dintre decenii. A fost inițiativa lui Seche, s-a spus. Adevărul e că propunerea n-ar fi venit în vecii vecilor dacă Bacăul nu-și simțea șubrezită poziția. Câțiva „parteneri de afaceri” dispăruseră, retrogradaseră, vechile legături erau frânte, se recompuneau alte alianțe. Pentru cele două mandate de primar, are cine să-l judece pe Sechelariu. Sâmbătă, în reportajele TV băcăuanii își aminteau cu blândețe de fostul edil. Nu mai conta bilanțul real. Poate că era doar vorba de îngăduința strămoșescului „despre morți numai de bine”. Sau poate că nu. Cât privește însă jucăria numită FCM Bacău, Dumnezeu să-i ierte lui Sechelariu toate blaturile și toate reciprocitățile!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER