Ceva vreme în urmă, căutam niște declarații ale lui Loți Boloni din etapa ASA și m-am nimerit pe un site dedicat fostei formații din Tg.Mureș. Al nostalgicilor, cum își spun. Al celor cărora le face plăcere să-și reamintească de vremurile în care stadionul gemea la meciurile din cupele europene ale lui Boloni, Fazekas, Hajnal, Ispir. „Ne cățăram uneori și în plopii din spatele tribunei a doua…” Mi-am reamintit de acest site zile trecute după ce conferința de presă a „naționalei” ne-a propus reîntâlnirea cu mutra acră și constipată a lui Pițurcă. Până la un punct era de înțeles. Nu se încheiase încă ziua cătrănită în care aflase de condamnarea de un an cu suspendare. Se răstea la ziariști, le răspundea în doi peri după ce le testase cunoștințele la geografie. Era același Pițurcă dintotdeauna. Neschimbat. Se răstea la presă, dar de fapt el se răstea la acea voce a tribunei care-i ceruse demisia de onoare.
Ceea ce ar trebuie să-l tragă de mânecă, acum, la rece, e comparația cu cazuri similare, născute tot din coliziunea accidentală cu legea. Aminteam de site-ul târg-mureșean. Numai cuvinte măgulitoare la adresa lui Ion Mureșan, una dintre gurile de tun ale campionatelor anilor ’70. Ca și Oblemenco alt nedreptățit al selecționerilor. Câteva convocări, acolo, de ochii lumii. Poreclă sugestivă pentru un vârf de careu. Vulpoiul. Care rămâne în arhivele TVR cu un gol de poveste din foarfecă – a la Zidane în finala Ligii Campionilor – într-o partidă de cupe europene cu Dynamo Dresda. Și el a făcut o boroboață, s-a tamponat cu oamenii legii și a plătit. Pentru că „i-au plăcut damele și șprițul”, se comentează într-o postare. A avut tot sprijinul după transferul al ASA.
Aidoma, alt exemplu, e cineva care a rămas cu o altă imagine a lui Sandu Boc decât aceea a fundașului suplu și elegant care ieșea cu balonul lipit de gheată din propriul careu de parcă era la o prezentare de modă la Romarta? Toți au păstrat aceeași fotografie, fie ei suporteri ai Petrolului, ai lui Dinamo, ai Rapidului ori ai Științei (ce cuplu cu Deselnicu!). Și lui tot de la fuste i s-a tras. A pățit-o zdravăn, cât de mare vedetă a lui Dinamo era pe atunci. „Am fost închis alături de cei mai înrăiți criminali. Stăteam câte 300 într-un dormitor. Regimul era într-atât de sever încât Dinu trebuia să se furișeze prin lanul de porumb din spatele pușcăriei ca să-mi aducă țigări și bani”, rememora Boc episodul în paginile „Adevărului”. În acele clipe în care Boc apuca să-și vadă apropiații doar la vorbitor nici prin cap nu i-ar fi trecut că într-o zi o va elimina pe Napoli în tricoul Rapidului sau că va aduce primul titlu de campioană Craiovei. Să închidem cutiuța cu amintiri cu o retorică mai apropiată de zilele noastre. Ați auzit vreun suporter rapidist reproșîndu-i lui Lupu anturajul în care s-a învârtit la Atena, pe când juca la Panathinaikos, și care l-a azvârlit și în anchetele procurorilor?
A pățit-o Mureșan, a pățit-o Boc, au pățit-o și alții. Pentru toți, tribuna a fost un suport, un sprijin la greu, o alinare. Doar Pițurcă pare-se că are parte de un cu totul alt tratament. Tribuna uită repede de ce l-a selecționat pe jucătorul x și nu pe y, de ce-l ține pe bancă pe z sau de ce-l cocoloșește pe Tamaș. Toate se șterg. Mai puțin aroganța și replica venionoasă la orice întrebare, a oricui. Doar așa și i-a pus în cap pe toți. De la Hagi și Gică Popescu la suporterul obișnuit de la un meci oarecare cu Trinidad-Tobago.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER