Râmele de la Ploiești

Am încercat să țin pasul cu numărătoarea. În primele zece minute ale meciului de de duminică de la Ploiești comentatorul de la Digi Ionuț Angheluță a apelat de vreo nouă ori la sintagma „teren foarte greu” sau variațiuni pe aceeași temă. M-am lăsat păgubaș. Probabil că până la sfârșitul partidei și la analizele sportive de după ultimul fluier al arbitrului să se tot fi pomenit de o sută, de două sute de ori condiția „deplorabilă” a gazonului.

Alibiul picat la țanc. Suportul detaliilor salvatoare de care s-au agățat mai ales steliștii. Vezi, Doamne, echipa mai rafinată tehnic. Aceeași echipă „tehnică” n-a făcut însă altceva decât să se târască meci după meci din startul sezonului, inclusiv pe stadioane unde îți era milă să mângâi cu dosul palmei gazonul pufos ca mătasea, darămite să-l pisezi sub crampoane. Ce rost are invocarea stării „deplorabile” a gazonului la cea mai mare ocazie de gol a Stelei, la lovitura cu capul a lui Chipciu, singur-singurel la 7-8 metri de Pecanha?! Pe exact același gazon „de groază” am avut încă o dată dovada că marocanul Kharja are un dialog excelent cu balonul. Numărați pasele în gheata coechipierilor.

Acum câțiva ani, Gazeta Sporturilor a completat colecția DVD-urilor idolilor de odinioară și cu un medalion Dobrin. Dacă e cineva într-atât de curios cum arată de fapt o suprafață de joc dificilă, aproape impracticabilă atunci e invitat să revadă ghetele Gâscanului de după o partidă pe un asemenea teren. În timp ce Dobrin pocnește cu of ghetele de asfaltul către vestiare ai impresia că fiecare bocanc încărcat de noroi cântărește măcar două kilograme.

Acela era cu adevărat un gazon dificil, nu cel cu râme – cu sau fără tricouri – de la Ploiești. Sau cel din Ghencea de la barajul cu Slovenia, cu fotografia simbol cu Contra prăbușit în mocirlă de abia se mai vedeau câteva pete de galben din tricou. Sau plaja de pe fostul „23” din meciul cu Danemarca. Sau… Bunăoară, era cât se poate de naturală mirarea lui Răducioiu, luni dimineața în studioul sport.ro: „Vi s-a părut atât de jalnic gazonul de la Ploiești?”