Decizia CEx a făcut unanimitate. Dar nicidecum în sensul în care și-ar fi dorit federalii. Toți au contestat născocirea acestui baraj de supraviețuire care a dat cu tifla tuturor paragrafelor și regulamentelor. A sfidat barajul până și o aripă inimoasă și devotată a galeriei vișinii care a tratat meciul cu Chiajna precum portarul Bulancea de la Progresul un penalty împotriva Rapidului într-un derby de odinioară de pe „Republicii”. L-a tratat cu fundul. Echipe încropite de pe te miri unde, amenințări cu TAS-ul, un regulament ferfenițat… Într-un cuvânt un dezastru.
Știți care ar fi fost o catastrofă și mai mare? Un Rapid înfrânt în barajul cu Chiajna. L-am văzut cu toții pe antrenorul Ionuț Chirilă în preziua meciului. Era vopsit în culorile războiului – doar psihologic – prin corespondență cu TAS. Feciorului lui nea Vanea i-aș reaminti câteva rânduri din „Glasul roților de tren”, garoafa de la butoniera primului titlu de campion din Giulești. „Nu știu cum se face că Rapidul acesta al meu a fost întotdeauna ca o sticlă de vin bun de masă. A venit vorba de Rapid? Lumea e veselă. Și vinul curge.” Iată deosebirea.
Colegii de la ProTv au oferit la știrile sportive un reportaj cu Chiajna în zi de baraj de rămânere în A. Nicio fierbere, jurai că sunt imagini dintr-o comună oarecare topită de arșiță. Doar într-o bodegă doi combatanți (și) într-ale fotbalului leneveau în fața unui pahar de vin. Erau doi rapidiști… Sporovăiau fără reținere și fără să se uite peste umăr ca nu cumva să-i audă cine nu trebuie. Carevasăzică vreun ultras al Chiajnei. Cum se mai întâmplă cu un dinamovist prin Militari ori un stelist în Crângași. Da, Ionuț, despre asta era vorba în citatul pomenit. Ca un vin bun, scria tatăl tău, Rapid descrețea frunțile atunci. Și le descrețește și azi, iată, chiar la Chiajna, cu siguranță și la Năvodari ori la Botoșani. Tot ce-i trebuia acestui baraj fără nicio noimă ca să fie uitat cât mai repede era o victorie a Rapidului. Așa a și ieșit.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER