Așa s-ar fi întâmplat în vremuri cât de cât normale: a doua zi după partidă, paparazzi i-ar fi surprins pe Reghe și pe Chirilă într-un stabiliment cu ștaif în fața unei sticle de whisky.
Lupta cocoșească se încheiase, era vremea amintirilor, se lingeau rănile. Ca între doi vechi prieteni, după cum s-au recomandat înaintea partidei. Proiecția peste decenii a vremurilor de odinioară, când, după fiecare cuplaj bucureștean, nu era terasă în buricul Capitalei în care să nu se strângă ciorchine la aceeași masă beligeranții de cu câteva ceasuri înainte.
A doua zi, lunea, recuperarea de la baia Grivița era pretextul ideal pentru o nouă rundă. „Returul’ cu șpriț „mai de vară”. Dintotdeauna prima divizie a fost răscrucea unde s-au țesut și s-au întâlnit toate scenaritele. Rică Răducanu a trișat cu Rapid vreo 3-4 campionate și două retrogradări, Iordănescu și Liță Dumitru au trântit câteva campionate și finale de Cupă câte n-au apucat să joace la Steaua, în fine, folclorul tribunei poate propune pagini cât pentru o bibliotecă vastă și pestriță. Dinamoviști, steliști, rapidiști, nu conta, nu s-au sfiit însă să se afișeze împreună în localuri publice în jurul unor frapiere doldoara de Cotnari și sifoane cu plasă de sârmă. Ceva vreme în urmă, printre alții, Gabi Balint povestea la microfon cum a făcut un tur al teraselor ca să petreacă la un șpriț cu dinamoviștii pe care tocmai îi ridiculizase într-un 5-0 cu câteva ceasuri mai devreme.
Erau vremuri cătrănite și-n fotbalul tot mai strivit de mijloacele specifice – știa Copos ce știa – și de „ochiul pătrat” al zeloșilor cu sarcină ori fără.care roiau în jurul borcanului cu miere. Poate că e doar o părere, dar parcă plasa suspicinilor nu se răsfira într-atât, peste orice ratare, orice pasă anapoda. Nimănui – cu grade ori civil din peluză – nu i-a trecut cumva prin cap să-l iscodească, bunăoară, pe Dudu Georgescu pentru o pasă înapoi tot pe Ghencea, precum a nefericitului Leca vineri, care a ajuns cadou în gheata lui Iordănescu. Azi nu mai e loc de echivoc, ci doar de sentințe: „în tur, Sânmărtean a jucat pentru Steaua!”
Fiecare generație de antrenori și de conducători de club s-a pricopsit și cu „genii”, si cu „instalatori”. Îi știam „off the record”. Vorba lui Dinu, „ne vede lumea, dom’le!” Așa ajung vremurile cenușii de altădată să pară chiar mai normale decât cele din jurul unui pârlit de Steaua – Chiajna. Vanea Chirilă avea o etichetă pentru subiectele prea lăbărțate, fără cine știe ce miez de care feciorul Ionuț ar trebui să-și aducă aminte: „enervant de multe vorbe”. Doar așa, din „prea multe vorbe”, și amicul Reghe, în devenire un Cornel Dinu cu limba bifurcată, e pe punctul să piardă un meci pe care l-a câștigat. Din tribună.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER