Nu prea mai e loc nici măcar de un strop de optimism. Cariera lui Chivorchian la FRF e practic încheiată. După cadența de melc epuizat cu care se consumă azi anchetele și termenele de judecată, Gheorghe Chivorchian ar putea ieși basma curată doar peste ani și ani. Dacă va ieși. Puțini, câțiva apropiați și familia lui Burleanu ar mai băga mâna în foc că acesta ar mai fi atunci președintele federației după următoarele alegeri.
Demersul DNA și autosuspendarea din funcție – gest onorabil – a lui Chivorchian sunt cu adevărat un șah dat lui Burleanu și echipei sale. După destule voci chiar dintre pereții Casei Fotbalului, Chivorchian era mult mai mult decât mâna dreaptă a lui Burleanu, incomparabil peste statutul și atribuțiile unui secretar general al FRF. Pe predecesorul Bela Kassay îl vedeai la chip doar din când în când, atunci când se mai trăgea la sorți câte o fază din Cupa României sau când era ațâțat un tărăboi prin Divizia B. În schimb, Chivorchian era omniprezent, îl aflai pretutindeni. Indiferent că subiectul era echipa națională, Cupa României ori vreo altă trebușoară federală. Nu mai departe de săptămâna trecută l-am văzut cu toții în imagini TV inspectând stadionul din Constanța, viitoarea gazdă a Supercupei.
Nu era uns și în acte, dar Chivorchian părea adevăratul președinte al FRF. În timp ce imaginea tocmai sositului în fotbalul mare Burleanu aducea mai degrabă cu a unui purtător de cuvânt. Probabil că e în stare să vorbească două zile neîncetat, bineînțeles că fără să spună nimic. Marele nostru noroc e că durata unui talk-show e îngrădită undeva pe la un ceas și jumătate. Bref, e de urmărit de aici încolo cum se va descurca Burleanu după ce nu mai e ținut de mână de tăticu’…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER