Șchiopii lor și șchiopii noștri

Pe vremea când generația lui Hagi și a lui Gică Popescu ne plimba la braț în jurul Lumii, pe la felurite turnee finale, îți trebuia curaj să pui pe hârtie două fraze mai acide după un meci zbârcit. Și n-au fost doar 3-4 într-un deceniu. O frază mai înțepată, atât, doar câteva cuvinte necosmetizate și, pac, ți se trântea în nas câte un silenzio stampa. Azi, în schimb ai nevoie de curaj ca să fii de părere că repriza a doua de la Tallin n-a fost tocmai de lepădat. Undeva, ceva e în neregulă cu noi. Aici am ajuns: mai că am fi pus de o paranghelie cu lăutari doborâți de extaz că Dinamo a pierdut acasă doar cu 2-0 cu Barcelona, dar afișăm niște mutre lungi, pleoștite după un 2-0 în deplasare. 2-0 cu niște reni, după standardele lui Cornel Dinu. 2-0 cu niște șchiopi, după standardele altora. De reținut: șchiopii lor i-au perpelit pe jăratic și pe sârbi, și pe italieni, ba au jucat și barajul de Euro, în vreme ce șchiopii noștri abia dacă terminau grupa ceva peste lanterna roșie. Cam asta ar fi diferența dintre șchiopii lor și șchiopii noștri. Autentificată și de rankingul FIFA care n-o spune el prea multe, dar ceva tot spune. Deocamdată ne zbenguim doar peste Andorra, dintre adversarele din grupă…

Din Olanda – Turcia, rezumatul de trei minute de la știrile sportive de la TV, atât, doar rezumatul, nu lasă loc de dubii. Acum, suntem departe și de Olanda, și de Turcia, ghinionista serii de vineri. Vai, ce surpriză!, pornim cu șansa a treia sau poate chiar a patra. Carevasăzică, vom avea deci vreme să ne cătrănim. Acum, n-ar prea fi momentul, nu?