Ningea și tot ningea, fără încetare și îmi aduc aminte că am rămas cu mașina în drum spre club. Ba nu, stai, asta a fost peste un an după ce m-am căsătorit… Nu mai țin minte ce-am mâncat ieri darămite cum a fost în ’69… Cu câțiva ani în urmă am încercat să pun cap la cap amintiri dintr-un mijloc de ianuarie de acum exact 45 de ani. Demersul a eșuat. Amintirile eroilor s-au mai rarefiat în timp, câțiva din „generația mexicanilor” s-au prăpădit cu mult înainte de vreme.
Azi, una-două, e cazul, nu e cazul, toți bat monedă pe curaj. Între altele, ce curaj au avut tinerii care au jucat până către mijlocul lui decembrie pe terenuri aproape înghețate! Când mintea lor era demult în vacanță. Dacă vreți cu adevărat o dovadă de curaj din această categorie atunci aceasta nu poate fi alta decât să înfrunți campioana mondială en titre la ea acasă pe 15 ianuarie! De Sărbători n-a mai stat nimeni atunci ca să le numere sarmalele și porțiile de piftie lui Lucescu și celorlalți. Și le-au numărat singuri numai când se gândeau că în două săptămâni vor da cu ochii de Bobby Charlton și Alan Ball. E un episod unic în istoria naționalei: un meci de o asemenea anvergură pe 15 ianuarie. Așa a fost dintotdeauna după vacanță. Lupta cu cântarul și vizita medicală înșirate până către ultima decadă a lui ianuarie. Înlocuți-i în imaginile pe care le vedeți în aceste zile la știrile sportive pe Iancu și pe Tănase cu Dumitrache și Dinu și aveți proiecția în timp a startului sezonului. În ianuarie ’69 a fost însă altcumva. Jucam cu Anglia, deținătoarea titlului, pe 15! Cât curaj, cât risc, câtă nebunie din partea federației, a staffului tehnic condus de Angelo Niculescu? Greu de spus. Probabil câte o fărâmă din fiecare, de curaj ori de nebunie. În lumea fotbalului părerea e cvasigenerală: atunci, acolo, pe Wembley, după acel zâmbitor 1-1, s-a născut prima noastră națională de calibru, cea care avea să ne califice în Mexic ’70 și din grupele lui Euro ’72. Ca la noi însă la nimeni. Cei mai tineri n-au decât să moară de curiozitate. De la acea remiză de pe Wembley nu s-au păstrat în arhiva TVR decât câteva frânturi de imagini. Cu golul din penalty al lui Dumitrache și marele Banks prins pe picior greșit. De care probabil că ne vom aduce aminte doar atunci când se va mai prăpădi un „mexican”…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER