Se vede când pune umărul și Mutu

Ultimul pe lista mătrășiților de la AS Ardeal e, deci, Petre Grigoraș. Multe păreri, interpretări în fel și chip, nu l-a mai vrut echipa – după două etape! – sau i-a stat în gât ca un os de pește conducerii clubului. Poate și una, și alta. E încă o dată momentul să ne aducem aminte de izbucnirea nervoasă a lui Dan Petrescu din pauza Supercupei de astă-vară. „Spuneți-mi dacă vreți să plec că plec chiar acum”, exact așa recunoștea Bursucul că și-a motivat jucătorii în vestiar după o repriză lenevită. De acord, poate că Dan Petrescu era un caz special la vremea respectivă. Alesese China chiar înaintea Supercupei cu Steaua, dar, atenție!, numai după ce procurorii ferecaseră conturile clubului. Buuuun, Dan Petrescu a fost un caz special. La fel de speciale au fost însă și cazurile Miriuță ori Bergodi, consumate într-un sezon de toamnă. Ce mai, o adevărată zonă crepusculară la Tg. Mureș, cu opt antrenori dispăruți în doi ani…

Pentru ca brambureala să fie deplină, mureșenilor nu le lipsea decât Mutu. Acum îl are. Același Mutu în fața aceleiași dileme care-l mistuie de câțiva ani: să mai păcălesc un pic fotbalul ca fotbalist sau să mă pun vârtos pe carte și să mă fac antrenor? Pare-se că la AS Ardeal în era post-Grigoraș le va exersa pe amândouă deodată. Ideal ar fi să încerce și cu Țucudean secund. Fac un cuplu minunat. Dacă ne aducem aminte de limbajul liderilor de sindicat de pe vremuri, Mutu ar fi placa turnantă dintre vestiar și conducerea clubului. Cu alte cuvinte dintre un vestiar capricios și cu ifose de garnitură de top și o conducere adesea țepuitoare – vezi investigațiile UEFA – care nu-i ajunge nici la degetul mic adevăratei ASA, cea a lui Fazekas, Boloni sau Hajnal. În tot acest talmeș-balmeș al compromisurilor bineînțeles că nu mai încape loc și pentru antrenor. Nu contează numele, oricum e decorativ, un simplu carnet cu licență ca să fie adormit regulamentul. Din când în când mai pică în capcană și câte un Bergodi sau câte un Grigoraș.