Selecționer străin? Grea întrebare!

Să frunzărim câteva dintre subiectele momentului.                                                     

1. Nu are nicio relevanță pe ce cale o va apuca FRF în privința urmașului lui Iordănescu, tema oricum merită o atenție în plus. Avem ori nu nevoie de un selecționer străin? Ca să nu ne mai furăm în continuare singuri căciula răspunsul nu poate fi decât afirmativ. Rămâne să ne dumirim dacă ne trebuie acum ori după viitoarele preliminarii. Așa ieșim și din eterna dilemă: Mircea Lucescu nu vrea, Olăroiu (din fericire) nu poate, Boloni e prea scump (?!?), alții nu sunt copți acum, nu vor fi copți nici mâine. Diplomatic zis. Atunci când ne plângem pe umăr de cât de liliputan a ajuns fotbalul de acasă, n-ar fi rău să nu mai tot ocolim și „contribuția” tehnicienilor noștri. Anchilozata noastră școală de antrenori. Apropo, a mai văzut cineva la acest Euro vreo selecționată ghiftuită cu atâția mijlocași închizători titulari precum cea a României? Și ne mai minunăm că jocul displace total tribunei…                                                                                                                      

2. Atunci când ministrul justiției a propus scăderea pedepselor cu doar 20 de zile, indiferent de numărul cărților scrise după gratii, probabil că suportul principal l-au oferit cei cu legături în lumea fotbalului. Cei care au propus de dincolo de poarta penitenciarului titluri de cărți pe care, vorba lui Andrei Pleșu, mulți alții abia dacă le-ar putea scrie în libertate și cu toate mijloacele la dispoziție, biblioteci, arhive etc. Toți s-au eliberat și de condamnare, și dintr-odată și de cheful de mai scrie, spre binele umanității. N-a mai văzut nimeni un rând nici de la Becali, nici de la Copos, nici de la Mihai Stoica, de la niciunul. Abia acum n-ar fi bătut la ochi. Probabil că și ei au fost prevăzători aidoma lui Dinu Vamă, care mai ieri, mustăcea în fața microfonului: „la o adică, Doamne ferește, am deja pregătite două cărți!” Aplauze!                                                                                  

3. Nimeni nu și-ar fi putut închipui vreodată că Regatul Unit își va urni imensa flotă și în numai două zile o va trimite ca într-o poveste de Jules Verne tocmai la capătul Lumii, lângă Țara de Foc. Era în primăvara lui ’82. Argentina generalilor invadase Insulele Falkland, populate de puțin peste 2 500 de suflete și aflate sub jurisdicție britanică. Strada a acționat la fel precum după brexit. Timp de două luni, cât a durat atunci conflictul, Tottenham și-a protejat cele două vedete argentiniene, Ardiles și Villa, de eventualele atacuri din tribună (erau destule avertismente) și le-a împrumutat până după Mundialul spaniol. Istoria se repetă cumva la alte dimensiuni. Rasism și xenofobie pe mai multe voci. Dumnezeu mai știe ce se va întâmpla după ce va porni la drum ediția viitoare din Premier League, înțesată de străini.                                                                                   

4.Am scăpat de străinii de mâna a treia din campionat. A confirmat-o Andone, după eșecul aducerii lui Felgueiras. Carevasăzică cineva ne poartă sâmbetele prin Portugalia. „Se tot vorbește pe acolo că sunt cluburi intrate în insolvență, că nu sunt plătiți jucătorii…” O radiografie fidelă a fotbalului nostru la zi, nu? Deci, ne pregătim de valul străinilor de mâna a patra, și mai ieftini pentru insolvenții noștri.