Îi va fi aproape imposibil lui Maxim să ne ofere un argument solid pentru care el ar fi trebuit păstrat în lotul de Euro și nu, să zicem, Chipciu, Sânmărtean ori Keseru. Sezon absolut mizerabil la Stuttgart, acolo unde o retrogradare i-a pus capac și a îmbrâncit către incertitudine viitorul său la club. Una la mână. A doua ar fi chiar neconvocarea-avertisment din partea lui Iordănescu pentru cele două partide amicale din primăvară, cu Lituania și Spania. Pentru oricine era limpede că se produsese un scurtcircuit în relația dintre selecționer și Maxim. Din acest unghi privită neconvocarea la Euro, probabil că și Maxim are dreptate. La ce mai trebuia mimarea emoțiilor de ultimă oră când Iordănescu și-l scosese demult de la inimă. Pasa aiurită de la golul patru al ucrainienilor chiar n-a mai contat în decizia selecționerului.
Altă marotă. Maxim nu avea de ce să lipsească din lotul de Euro după ce a fost printre jucătorii de bază în preliminarii. Carevasăzică cele cinci partide de titular în națională – cu evoluții pestrițe, inconstante cu multe aștepări neonorate și un singur gol rătăcit, cu Feroe – se metamorfozaseră deja într-o rentă. Un bilet de favoare pe numele lui Maxim pentru avionul de Franța. Sunt unul dintre cei care, atunci când balonul ajunge la zvârluga Maxim, se pregătește deja de un dribling amețitor și de o fază cum nu se vede cu una, cu două. Ce a propus însă Maxim am tot văzut…
Maxim nu trăiește într-un turn de fildeș, are ochi să vadă ce se întâmplă în jurul său. Ca orice fotbalist trăiește prin comparație, știe și el ce știu și ceilalți. Bunăoară că mulți alți coechipieri de națională nu joacă aproape nimic – sau nu joacă mai deloc – de peste un an la echipele lor de club. În cazul acestora, selecționerul a operat cu altă măsură. Moț cu căpitanul Chiricheș, un adevărat pericol pentru apărările pe care nu le compune, ci le dezmembrează mai degrabă, cu intervenții la care-ți faci zece cruci și care, atât de trist, demonstrează că băiatul n-are habar ce trebuie să facă un ultim apărător din fața portarului. Nu e doar distrat când nu e cazul, ci pare și foarte încăpățânat. Nu i-a ieșit cândva un dribling sinucigaș (vezi meciurile lui Napoli), nu se lasă păgubaș până nu mai încearcă o dată și încă o dată.
Totuși Chiricheș a primit un bilet de favoare, încă mai mult, e uns și căpitan de echipă în condițiile în care locul său era mai degrabă pe banca de rezerve. Măcar așa nu vom avea inima cât un purice atunci când balonul ajunge în gheata lui Chiricheș. Sau în cea a adversarului de pe partea lui Raț. De acord, Chiricheș și Maxim nu sunt contracandidați pe același post. Discutăm însă despre principiile lui Iordănescu, care au prins viață doar atunci când subiectul era Maxim.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER