N-am auzit niciun alt nume rostit decât pe cel al Stelei când venea vorba de favoritele la titlu în noul sezon. Steaua, Steaua și iarăși Steaua. Undeva, hăt, departe, parcă se zăreau și siluetele celor de la Viitorul și CFR. Așa să fie oare? Dacă Steaua e megafavorită, unica favorită nu poți să nu te întrebi atunci la ce bun se mai consumă fără vreun rost atâta energie și patimă când i se poate acorda Stelei titlul de campioană de pe acum?!…
Steaua nu dă totuși vreun semn că a învățat ceva din erorile de ieri, de alaltăieri. De doi ani, în fiecare vară, înaintea startului sezonului Steaua era supermegafavorita pe hârtie, dar campioanele s-au numit mai întâi Astra și apoi Viitorul. Steaua a pus mâna pe mai toată crema din fotbalul nostru de la linia de mijloc către atacanți, dar mereu a rămas cu pantalonii rupți sau peticiți în dos. Exceptând aducerea lui Momcilovici, doar cârpeli și improvizații. Cu Papp, cu Tamaș, cu Moke, cu Enache, cu Jakolis. A primit astfel deplina confirmare și reverența cuvenită cel care a lansat teoria potrivit căreia Varela ducea în spinare întreaga apărare a Stelei. Plecarea fundașului ciocolatiu a lăsat loc tuturor încercărilor și experimentelor în defensivă. Spune totul despre șubrezenia apărării dacă la un moment dat mereu nepregătitul și sleitul de puteri Tamaș ajunsese să fie socotit stâlpul compartimentului!!
Se vedea de la o poștă că tot blocul defensiv oftează după un fundaș dreapta de profil, acolo unde improvizațiile Enache, Tamaș sau Jakolis au tras echipa înapoi chiar în meciuri cheie în primăvară, cu Viitorul, Astra sau Dinamo. Rezolvarea: unui fundaș lateral stânga cu un randament rezonabil, oricum peste cel arătat de mulți coechipieri, l-am pomenit pe Momcilovici, Becali i-a adus o dublură, pe Junior Morais! În rest, un schimb Moke – Larie și Dumnezeu cu mila. Să ne rugăm să le piară inspirația atacanților adverși în preajma porții lui Niță. Plus un pomelnic cu 14 fundași de afară de urmărit, 14 doar nu ne jucăm, până când patronul va tăia nume după nume pentru că sunt prea scumpi. La urma-urmei nici Pleașcă nu-i tocmai ieftin, în fine.
Ieri, toți ochii se scurgeau în jumătatea adversă către Sânmărtean și Keseru, azi se scurg către Budescu și Teixeira. Apărarea fost și a rămas Cenușăreasa ca într-o echipă braziliană romantică în care nimeni nu dorea să joace fundaș. Portar nici atât. Nimeni nu-și bate capul cu apărarea, chiar dacă acolo s-au pierdut ultimele două titluri de campioană. Nu știu câte parale va face CFR-ul lui Dan Petrescu, dar am văzut la lucru în Supercupă jumătate din echipa Viitorului. Viață grea pentru Dică și compania.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER