Alte vremuri. Azi se scrie și se comentează mai mult pe seama unui transfer ratat – care nici măcar un transfer nu era, ci doar un împrumut până în vară – al lui Chiricheș decât i-a oferit presa acum 25 de ani transferului lui Hagi la Real Madrid. Era o după-amiază de mai și știrea își făcuse loc chiar înaintea amicalului naționalei din Belgia. Trecuseră șase luni de la Revoluție, dar stăruia senzația că presa sportivă era liberă și nu prea. Parcă și poveștile cu insistența Realului pentru aducerea lui Dobrin în anii ’70 erau depănate cu jumătate de gură. Articolul cu plecarea lui Hagi la Real Madrid și-a tăiat bineînțeles partea leului în prima pagină a Gazetei Sporturilor, dar numai după ce a câștigat spațiu în fața concurenței pietrificate în jurul sosirilor popicarilor la vreu turneu ori a ultimului test al naționalei de volei.
Nimeni nu judecă pe nimeni, dar aceasta era fotografia primei pagini a Gazetei, unicul cotidian de sport de atunci: un ghiveci din toate sporturile și din care dispăruse doar articolul „de greutate” de sub capul ziarului despre „Daciadă” și sportul de masă. Pentru destui era un mister de ce presa sportivă era într-atât de îndărătnică la primenire. Unii dintre noi am dezlegat enigma fondând noul cotidian Sportul românesc. Să ne întoarcem însă la Hagi și la unul dintre apropiații săi. Dintr-o sursă răs-răsverificată, postul național de radio spaniol, am prins știrea transferului lui Lăcătuș la Oviedo. Am propus informația pentru prima pagină a Gazetei. Dar în niciun caz mai mult de cinci rânduri, a fost generos responsabilul de număr. De fapt, raportul era echitabil. Transferul lui Hagi primise spațiu dublu. Undeva pe la 10 rânduri.
Dobrin, Balaci, Dumitrache, ei și alte generații au fost prizonierii timpurilor în care nu doar că nu pupau un transfer afară, dar câteodată nu primeau nici măcar viză pentru un meci în Vest. O vreme, și Hagi, și cei din generația sa au fost prizonieri, Ai presei și ai informației prost cântărite. Bunăoară, golul lui Hagi de la mijlocul terenului contra Osasunei a fost probabil difuzat de vreo două ori în cursul săptămânii. Azi, o banală centrare de gol, a lui Maxim să zicem, primește toate superlativele și e difuzată de enșpe ori pe toate canalele tv, la concurență cu o invitație veselă la o anume farmacie, de parcă boala ar fi un prilej de zaiafet. Am avut și avem o problemă cu măsura.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER