„Tenismanul” Dorin Rotariu

Unchiul lui Dorin Rotariu ne-a pus în gardă deunăzi într-un tur al studiourilor televiziunilor de sport. „Dorin are personalitate”. Dacă faza creată de Rotariu-junior, cea care a prefațat dezastrul lui Dinamo de la Mediaș, se traduce în personalitatea unui jucător atunci nu putem decât să-i dăm dreptate, resemnați, fostului jandarm al lui Maradona. Să fim rezonabili! În afara unui egoism feroce, acea cascadă de driblinguri – finalizată cu un lob aiuritor – nu are cum să spună și altceva. Atunci când Dorin Rotariu e subiectul unui reportaj, al unei știri, una dintre televiziuni recurge la imagini de arhivă, mi se pare dintr-un derby. El Matador Dorin adună ole-urile și driblingurile, pare în transă, are privirea în ceață, nu are ochi pentru cel puțin trei colegi mult mai bine plasați în fața porții adverse. Bucățică ruptă din șerpuirea de la Mediaș. Și ar mai fi de povestit încă vreo două faze similare în timp cu „tenismanul” Dorin Rotariu, care a luat câte o minge pe care a jucat-o singur-singurel în fața plasei adverse.

Am fost poftiți să avem răbdare cu Dorin. Singurul grăbit pare să fie tocmai subiectul acestor rânduri. S-au scurs deja trei ani și jumătate de la debutul său în prima divizie, cu Dinamo, și Rotariu a rămas încremenit la statutul de promisiune. Pare greu de crezut, dar e unul dintre veteranii în tricoul alb-roșu. Deocamdată, jumătate din zicala cu „s-a născut talent…” e confirmată. Sezon după sezon, Dinamo a tot reconstruit și cu Rotariu, dar cu adevărat nu s-a putut baza niciodată pe fluturașul Rotariu. La vremea intervențiilor televizate, Iosif Rotariu ne invita să avem și răbdare, și încredere cu Dorin. Vorbele bine țintite au ajuns la urechea care trebuia să le audă. Cea a lui Andone. De atunci Rotariu a redevenit titular. Încă o șerpuire cu balonul arestat și privirea în pământ și mai mult ca sigur că Ando e iarăși istorie la Dinamo. Știți deja placa, alt new Dinamo, altă reconstrucție, bineînțeles cu Dorin Rotariu.        

P.S.L-am revăzut într-o frântură tv pe Gianni Kiriță. Era tăios la adresa lui Nistor și a izmenelii cu banderola de căpitan. Tocmai el. Spre lectură i-aș reaminti un editorial semnat de Radu Naum în 2002 după returul cu Bruges de la București. „Banderola de mărgăritar”. Fază antologică: belgienii sprintaseră pe contraatac spre poarta lui Munteanu, iar „căpitanul” dinamoviștilor alerga în sens invers spre centrul terenului pentru ca să-și recupereze banderola…