Toți au furat de la Steaua

O spune Pițurcă, oricum am lua-o un personaj din interior. Deci, a furat și Cornel Oțelea, a furat și Ion Alecsandrescu, a furat și Constantin Dănilescu, a furat și Marcel Pușcaș, au furat din sumele de transfer afară ale jucătorilor cu alte cuvinte mai toți conducătorii Stelei de după Revoluție. Și a tot fost de furat numai dacă ne aducem aminte că într-un deceniu Steaua a vândut în străinătate cel puțin două echipe.
Nu știm ce știe Pițurcă, oricum un caz e de notorietate din acea epocă. Transferul lui Ilie Dumitrescu la Tottenham după World Cup ’94. Ca o glumă proastă, s-au dosit bani dintr-un singur condei, nimic sofisticat. Cele patru milioane de lire sterline din conturile londonezilor s-au pipernicit în patru milioane de dolari în visteria Stelei. Diferența, undeva peste un milion și jumătate de dolari, s-a rătăcit pe drum, adică s-a răspândit către mai multe buzunare. Inclusiv de la pantaloni cu vipușcă. Cu siguranță că ceva, acolo, pentru zile negre s-au pus deoparte și din transferurile lui Panduru, Gâlcă, Prodan ori Adrian Ilie, între mulți alții. Doar nu s-o fi inventat jongleria cu sumele de transfer oficiale abia peste ani și deci n-au de ce să primească licență Copos, Borcea sau Giovani Becali, subiecții din condamnările din dosarul transferurilor.        

Ce vrea să spună de fapt Pițurcă, avocatul mai mult decât interesat al Clubului Armatei? Că în fine a bătut ceasul ca să ne întoarcem la vremurile de odinioară, de acum două decenii și mai bine. Steaua să redevină Steaua coloneilor și a generalilor, iar peluza dinspre tabelă să fie iarăși înțesată de soldați înainte de a fi trimiși în Afganistan. Situației mai mult comice de acum i se potrivește ca o mănușă o replică din ultimul „B.D.”: „adică el să fure și noi nu?!” Da, totul, absolut totul se învârte în jurul banilor, la cine mai știe câte mâini gata să mulgă iarăși o vacă dolofană.            

În final o întrebare pe care Armata o tot ocolește. În ’98, după exigențele UEFA și lobby-ul făcut de Marcel Pușcaș, pe atunci în funcție, secția de fotbal s-a desprins de clubul sportiv, da? Cupele europene nu mai înghițeau gălușca echipelor departamentale. Ce rost mai aveau atunci prezența și semnăturile coloneilor și generalilor din momentul preluării Stelei  de către clanul Becali în 2003? Carevasăzică numai decorativă nu era Armata, ba dimpotrivă, era o prezență activă în viața cotidiană a clubului. Iată cum Pițurcă omite să ne spună că Viorel Păunescu, prietenul său și președintele Stelei din ’98, era într-un fel o marionetă a Armatei. Unde-i ordin, cu plăcere. Altminteri și-ar putea închipui cineva că Viorel Păunescu i-a pus pe tavă lui Becali de fapt o mașină furată, nu?