Umilirea lui Messi

Am răscolit arhiva Mondialelor, am întors cu fundul în sus cutiuța cu amintirile turneelor finale. În zadar. N-am găsit un caz similar – sau care să semene, acolo, cât de cât – cu cel de duminică în care una dintre vedetele clipei să fie într-atât de umilită precum Messi. Știam demult că Sepp Blatter e o cutră bătrână, dar nicidecum și un munte de sarcasm încât să se declare surprins de o decizie a propriei comisii tehnice de yesmani, care, vezi Doamne, i-a ieșit din cuvânt și i-a pus în brațe lui Messi Balonul de aur al Mondialului. Ehee, te joci cu democrația de la FIFA… Întrebat cum a votat, Ionuț Lupescu a răspuns că el a mers pe varianta Robben. Să-l credem. Ce te faci însă dacă le repeți întrebarea francezului Houllier ori argentinianului Calderon și te trezești cu același răspuns. Robben. Sau Kroos. Dacă permiteți să coborâm ștacheta și să facem loc și unui zâmbet, a fost în amintita comisie cam ca la alegerile de la Liga de la noi. Cei mai mulți președinți de cluburi îl băteau pe umăr pe Dragomir și-l asigurau de votul lor, iar la numărătoare a ieșit relaxat Gino Iorgulescu.

Atunci când a mimat surprinderea, Blatter a dat de fapt de înțeles că Messi nu merita acest Balon de aur. Aici toți vorbim aceeași limbă, nimic de comentat. Numai că verdictul cu iz de indignare voalată străveziu putea țâșni de pe buzele oricui, nicidecum de pe cele ale președintelui FIFA, care, din tribuna oficială, îi întindea cu o mână trofeul lui Messi, iar cu alte o sută i-l smulgea înapoi. Putea să pună la îndoială meritele finalistului Messi oricine altcineva decât Blatter. Lista e lungă. Puteau să se indigneze  laolaltă și columniști de la mari publicații, și foste glorii – Mario Kempes a și explicat de ce nu avea cum să fie Mondialul lui Messi -, și antrenori rasați cu ștaiful lui Mourinho, Lippi ori Ferguson sau de calibru mai redus. În nici un caz cel care oferă Oscarul. Cum să-l inviți pe scenă pe Robert De Niro, să-i oferi statueta, iar mai apoi să le declari ziariștilor că filmul acestuia e de duzină?!                                

De acord, multora dintre noi Messi ni se pare antipatic, un monument de aroganță, un șobolănel mereu cu capul în pământ, cocârjat precum personajele din nuvelele clasicilor noștri, un lup singuratic care doar din când în când își mai aduce aminte că fotbalul nu e tenis și nu se joacă unu contra unu. Puțini l-a văzut zâmbind, dar și mai puțini l-au zărit răstindu-se la arbitri sau la adversarul l-a luat cu fulgi cu tot și a dat cu el de panourile publicitare. Place unora, stă în gât altora, cert e că Messi și-a câștigat demult dreptul de a fi luat în calcul atunci când cineva aduce vorba despre cei mai mari fotbaliști ai momentului. Cu golurile lui decisive, cu minutele de rătăcire, de absență în joc inclusiv la acest Mondial. Aici unde, după alte „somități” din clanul FIFA, Messi n-are loc în unsprezecele ideal. A fost preferat brazilianul Oscar al cărui singur merit la acest turneu final e acela că a înscris golul de onoare al selecao la scorul de 7-0 pentru nemți…