În afara celor vreo zece milioane de euro anticipate – deja împărțite și ca și păpate – naționala nu se va alege cu cine știe ce de la viitorul turneu final din Franța. Nici echipa, nici, mai ales, jucătorii luați bucată cu bucată. Poate câteva clipe de glorie și cel puțin trei meciuri în grupă în care reflectoarele îi vor focaliza și pe tricolori. În rest, plaja așteptărilor nu e nici prea întinsă, nici euforică. Pentru Raț și compania pare un Euro care driblează mai toate tiparele. De la Revoluție încoace, după Mondialul italian, toate turneele finale au adus cu o vitrină în care se rânduia migălos marfa. În forfota aeroportului din Roma aveai în ’90 mai multă intimitate decât în cantonamentul naționalei de la Telese Terme. Un furnicar de impresari, de a ajuns și Gică Popescu să nu mai țină minte seara că semnase dimineața cu Lecce. N-a descoperit nimeni acum că în fotbal se schimbă porțile la pauză, un turneu final saltă vârtos prețul mărfii. Cu certitudine. Ceea ce li s-a potrivit, să zicem, lui Hagi și Ilie Dumitrescu, transferați imediat după World Cup ’94, i-ar potrivi, teoretic măcar, oricărui tricolor la zi.
Teoretic doar, practic nu prea. Cei mai mulți dintre internaționalii de acum ai lui Iordănescu abia s-au transferat în această vară, tocmai au răsucit fusele orare, cum ar zice Vanea Chirilă. Din Grecia în Spania, din Franța în Golf. Am ajuns, iată, să pupăm câte un turneu final din opt în opt ani și pentru că destui tricolori s-au folosit de națională ca de o trambulină. Se vindeau mai bine cu fiecare selecție în plus colecționată. Doar după intra în ecuație și echipa reprezentativă. Să nu ne prefacem că nu pricepem. Aici trebuie căutată explicația bosumflării lui Raț pe Iordănescu și pe doctorul Pompiliu Popescu din preajma meciului cu nord-irlandezii. Lui Raț i se ferecau porțile în Grecia, iar în căutarea unei noi echipe era nevoie și de recomandarea unei selecții în plus până se deschide mercato. Așijderea toată tevatura pe marginea neconvocării lui Marica. E precum în bancul cu bătrânica ajutată să treacă strada. Destui îl vedeau pe Marica în lot, numai Marica nu-și propunea să împlinească prima minimă condiție. Să-și găsească o echipă. Nota bene, după un an întreg de inactivitate!
Poate că această dată va fi altcumva vara viitoare și nu se vor mai sparge multe oale în capul selecționerului – de ce e x și nu e y -, iar mirajul transferurilor nu le va face multe nopți albe tricolorilor în Franța. Dragoș Grigore, Raț, Keseru, Pantilimon, Mățel, Prepeliță, poate și Chiricheș n-au de ce să nu fie împăcați cu propriile alegeri din vară. Poate doar pe Torje să-l mai zgândărească dilema unde-l va mai împrumuta Udinese…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER