Avem o certitudine după amicalul cu Lituania: Lucian Sânmărtean. De câteva meciuri ne-am tot încăpățânat să trăim cu amintirile. Acum, după partida de la Giurgiu, poate că e îndeajuns de limpede. Sânmărtean chiar nu mai poate. Și pe când era un tinerel de 34 de ani, în ultimul mandat la națională al lui Pițurcă, Sânmărtean ducea greu, aproape gâfâind meciul dincolo de miunutul 65. Tribuna, noi toți țineam morțiș să vedem altfel. Amintiți-vă de corul de huiduieli de pe Arena Națională din momentul înlocuirii lui Sânmărtean în partida din preliminarii cu Ungaria.
De atunci a trecut un an și jumătate, mușchii i s-au tot sleit și mai ales s-au lenevit într-un campionat venit parcă din zona crepusculară. Chiar și acum, când Euro bate la ușă, noi tot ni-l închipuim pe Sânmărtean ca pe un artist doar copt care abia a sărit de 24-25 de ani, când el de fapt a trecut deja de granița celor 36 de ani, împliniți acum aproape două săptămâni. Nu ne pică deloc bine. Ne-am legat atunci speranțele de un Sânmărtean de 34 de ani pentru că nu avem de ce ne agăța, pentru că eram sătui de ifosele și rateurile celorlalți vânturați pe la națională, dar înainte de toate pentru că Sânmărtean propunea altceva. Adică o gleznă fină și un bob de spectacol la fiece preluare, dribling. Chiar și cu Lituania, o pasă cu exteriorul de vreo 30 de metri pe fuleul lui Bogdan Stancu a luminat o jumătate de primă repriză. În rest, în destule momente Sănmărtean a adus mai degrabă cu un locotenent al lui Pintilii, ceea ce e de-a dreptul enervant. Euro nu-i deloc o competiție de vacanță la care să-l așezi meci de meci pe Sânmărtean pe un scăunel la centrul terenului și să-l ridici din când în când, doar ca să bată cum numai el știe câte o lovitură liberă ori câte un corner. Mai mult ca sigur că Sânmărtean va ajunge pe lista pentru Europene, dar mai degrabă cu un bilet de favoare. Pentru realizările din preliminarii și deloc în cele din urmă ca o reparație că noi toți, în frunte cu Pițurcă, l-am descoperit pe Sânmărtean abia la 34 de ani.
P.S. Tocmai a apărut vestea despre moartea lui Cruyff. E cu totul și cu totul nefericiată o comparație între generații. A lui Pele cu cea a lui Maradona, apoi cu epoca lui Messi și tot așa. Cruyff și compania au rămas singurii în istoria fotbalului care au revoluționat fotbalul. Sunt cei care au născut fotbalul total. Neeskens ajungea vârf cât ai clipi, aripa dreaptă Swart devenea instant aripă dreaptă etc., etc. Multe povești. Moștenirea generației lui Cruyff: fotbalul jucat altcumva.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER