Oriunde, din Primera Division până în Thailanda, pretutindeni rețeta e aceeași. E rețeta Standard. Dacă în doar trei-patru luni, cât ești încă în probe, la Liege precum Cristea-Inimă-Zburdalnică, i-ai convins pe toți că-ți stă mintea la orice numai la fotbal nu, atunci nu te poți aștepta la altceva decât la un „adio și n-am cuvinte”. Niciunde în lume nu te așteaptă nimeni doi-trei ani, poate, poate te acomodezi și-ți mai ies o pasă și un gol. Răbdarea bolnăvicioasă a Stelei cu Mihai Costea, ei bine, o asemenea slăbiciune afară nu există. Explicația pentru care cei mai mulți dintre stranierii noștri nu fac purici într-un loc mai mult de un sezon.
La scuze însă sunt campioni mondiali. La clubul x m-am nimerit într-o conjunctură nefericită, dincolo antrenorul y nu m-a avut la inimă, în meciul z m-a bătut rău o gheată bla, bla, bla… Apropo, drăguților Cristea și Costea: uitați-vă încă o dată la DVD-ul dedicat lui Dobrin. Înaintea meciului antologic cu Dinamo din „79 imaginile îl surprind pe Dobrin încălțându-se. Ghetele cântăresc probabil vreo 2 kg., nu câteva sute de grame ca astăzi. Erau scofâlcite, vârful curbat ca de condur. Măcar străpunsese și la noi moda crampoanelor înșurubate în locul celor țintuite pe genunchi de magazinerul clubului. Acestea erau ghetele lui Dobrin, ale lui Marcel Răducanu ori Iordănescu. Gândiți-vă, drăguților Cristea și Costea, (și) la acest detaliu atunci când vă delectați cu bijuteriile acestora la Replay și nu vă mai uitați mustrător la propriile ghete de firmă la fiecare nereușită. Ele, bietele, chiar n-au nicio vină.
Nu sunt vinovate nici pentru că nu aleargă. „E adevărat, nu fac faza defensivă”, recunoștea Cristea-Inimă-Zburdalnică în interviul lui Costin Ștucan. Parcă am reciti un paragraf din biografia lui Dobrin. Precum lui Messi azi, cel de care pomenește Cristea, nici lui Dobrin nu i s-a prea cerut să facă ambele faze. „Lui nea Gicu îi puneam un scăunel la centrul terenului, se scula să mai dea câte o pasă genială sau să bată o lovitură liberă și gata, meciul era ca și rezolvat”, glumeau colegii lui Dobrin care l-au prins pe Gâscan către amurgul carierei, sărit bine de 35 de ani. Cristea n-a împlinit nici 30! Dar, epuizat, e cu scăunelul după el încă de pe la 25 de ani. Aidoma lui Costea, și Cristea speră să mai păcălească fotbalul o vreme. Măcar doi ani. Și când te gândești că la 32 de ani Dobrin intra în istorie cu meciul de poveste de pe Dinamo…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER