Un sfat de la Mircea Lucescu

Cu nici o lună în urmă așa ceva ar fi fost de neînchipuit. Un fost selecționer, oricât de versat, sau pur și simplu un tehnician, atât, să-i propună lui Pițurcă un nume pentru lotul lărgit al naționalei, iar acesta chiar să ia în calcul varianta. Ani la rând, în oricare mandat, în preajma meciurilor tricolorilor colegi de breaslă ai lui Pițurcă, oameni hârșâiți decenii prin fotbalul în care au văzut și au trăit multe, media, microbiștii și-au tot răcit gura de pomană cu câte o propunere a momentului. De la Sânmărtean la Maxim și la cine mai doriți dumneavoastră. Ți-ai găsit cu încăpățânatul de Pițurcă. Să avem noi atâtea bancnote de o sută de lei în buzunar de câte ori ne-a avertizat Dumitru Dragomir: „Băi, fraților, vă agitați de pomană. Piți face numai după cum îl taie pe el capul”. Așa și-a frânt Pițurcă gâtul – și noi toți o dată cu el – cu Cociș, cu Ovidiu Petre, cu toate celelalte marote ale selecționerului, care au ajuns să adune la națională mai multe meciuri chiar decât unii din Generația de aur americană…

De ce altă dovadă ar mai fi nevoie ca să ne încărcăm iarăși cu alte iluzii că la națională adie un vânticel de schimbare dacă nu de convocarea lui Bicfalvi. De povestea convocării, mai bine zis. Probabil că nici Iordănescu, nici vreunul dintre locotenenții săi nu l-au văzut pe viu pe fostul stelist de când a început sezonul în Ucraina. Doar câteva imagini în fugă la știrile sportive și cam atât. Puțini știu și acum, după ce l-au văzut deja pe Bicfalvi în treningul naționalei, dacă a rămas închizător precum în etapa din Ghencea sau dacă a făcut câțiva pași în față până în preajma vârfurilor. Pentru cei mai mulți dintre noi Bicfalvi din 2014 e încă un mister. Pentru Iordănescu a contat însă o singură părere. Că știa Mircea Lucescu destule despre Bicfalvi. Recomandarea fostului adversar  din derbyurile Steaua – Dinamo  din cuplajele bucureștene de odinioară a fost arhisuficientă. Varianta Bicfalvi merită încercată. Măcar în amicalul atâtor orgolii rănite, cu Danemarca. Dacă nu se numea Ienei, pe părerea senatorilor într-ale antrenoratului Pițurcă n-a dat vreodată nici cât pe o ceapă degerată.