Așa-i de regulă, s-a dus luna de miere, gata, periuța nu e pusă la locul ei, mâncarea e prea fierbinte, nu era rândul meu să iau pâine… Luna de miere dintre Ionuț Negoiță și vestiarul roșu nu doar că s-a încheiat, dar sunt deja fluturate și actele de divorț. Jucătorii nu spun de fapt ceea ce gândesc. Sunt revoltați: să vină să joace cei 30 de fotbaliști pe care promite că-i aduce Negoiță! În fond, ei vor să spună ce spun de obicei fotbaliștii noștri la orice reproș venit din peluză, din tribuna oficială, de oriunde de afară: vino, băăă, și joacă tu! Adică Negoiță. Măi să fie, cât de repede s-au aprins! Nu mai departe de acum câteva luni toți făceau mătănii că a venit în fine cineva care să mai aibă grijă și de contractele lor. Azi, în coada sezonului, dărâmați psihic de vorbele răstite ale unui patron cătrănit, și-au programat o minivacanță deghizată, aidoma colegilor de la Steaua, coincidență, tot împotriva Viitorului. Să te crucești, nu alta, de câtă sensibilitate plutește în vestiarul lui Dinamo!
De acord, Negoiță vine din afara fenomenului, iar asta îi unge la inimă pe jucători. Ce să-i faci, se pricepe mai puțin. Câteodată se adaugă și „săracul!” S-a priceput însă să acopere din datoriile lăsate de Borcea și Badea, să finanțeze licențierea clubului pentru sezonul următor, să mai achite din amenzile de la UEFA. S-a cam ținut de cuvânt până acum. Totuși, i se bate obrazul că, la nervi, a vânturat în vestiar o listă sperietoare cu cumpărăturile pentru campionatul următor. Și după ce-i va trece dracoza, lui Negoiță îi vor ieși aceleași calcule. Pe minus. Terminând pe locul 6 și nu pe 5, Dinamo pierde mai bine de jumătate de milion de euro. Din drepturile TV și din contractul cu sponsorul principal. Bașca ratarea cupelor europene. Dacă-i întrebi pe alde Bălgrădean și ceilalți, toți n-au auzit decât de un tip de drepturi. Ale lor.
Pentru jucători, Negoiță a rămas unul din afară. Care-i socotește pe cei care vin și cei care pleacă precum pe sacii de ciment cu care-și înalță cutiile de chibrituri cu mansardă. Rece, distant, fără patos, fără trăire, dom’le! Paradoxul e că nici jucătorii nu și-au încălcat cuvântul pentru că nici nu și-au dat de fapt vreunul. Au tot lălăit-o un întreg campionat, agățându-se pe rând de câte un alibi. Când unul bocea că nu e în grațiile lui Bonetti, când altul nu pricepea ce-i cere Țălnar și toți laolaltă într-un final apoteotic că intrușii au alterat atmosfera din vestiar. Și așa s-a mai dus un campionat cu nimic mai breaz decât precedentele.
În loc de concluzii: Bălgrădean a plecat de la Dinamo tot pe atât de repede pe cât a plecat și Reghe de la Steaua. Tot în minutul 91, tot după un meci cu Viitorul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER