Am fost la meciul Stelei cu Dinamo Tbilisi. Impresionant. Peste 44.000 de spectatori, încasări de sute de mii de euro, o atmosferă vie, echipa lui Reghecampf susținută permanent chiar dacă jocul n-a mers foarte bine. Apoi am citit și marea știre despre ce s-a întâmplat în tribune la meci. Niște flăcăi dintr-un colț de peluză și-au manifestat dorința pe un cearșaf să facă sex oral cu un prinț. Prins cu șarjele lui Tănase, cu golul lui Latovlevici și cu alte asemenea, mărturisesc că mi-a scăpat acest măreț eveniment. Și apoi am început să mă gândesc cum cu o imprecație poți să acoperi normalitatea, civilizația a zeci de mii de oameni. Mi se pare nedrept să vezi cum cearșaful câtorva indivizi ia prim-planul în detrimentul a zeci de mii de fani adevărați. Iar la finalul meciului, managerul Stelei este invitat să comenteze conținutul unei asemenea pânze pătate, pânză pe care Mihai Stoica a trebuit s-o curețe în direct.
Am fost în tribuna despre care nu se scrie niciodată. Într-o tribună în care se plătesc bilete foarte scumpe. În acea tribună nu se întâmplă nimic „de știri”. Oamenii vin îmbrăcați decent, cu familia eventual, ceva total plictisitor. Nu se rup scaune, nu se ard fețe cu torțe, nu se scoate niciun cearșaf dosit și pe care sunt „scrijelite” niște rime de brigada artistică. În schimb, acolo am văzut oameni care au trăit intens fiecare fază, care n-au scos o sudalmă la adresa jucătorilor supuși erorilor și care au aplaudat îndelung la o deposedare reușită de Bourceanu la mijlocul terenului. Niciunul din acești suporteri nu are conexiuni cu persoane din conducerea clubului. De fapt, genul acesta de suporteri nu are corespondent în conducerea actuală a Stelei. Ei nu sunt reprezentați de aerul de „conflictual permanent” care planează peste conducerea acestui club. Și, deși publicul Stelei este cea mai mare miză financiară din sportul românesc, cu sute de mii de euro cotizați la un meci cu Dinamo Tbilisi, pentru acești oameni atât de atașați de echipă nu există un sponsor pe tricoul Stelei care să plătească o sumă atât de necesară clubului pentru a avea o relație privilegiată cu milioane de fani.
Salut normalitatea, decența care pot fi remarcate la un meci al Stelei. În tribune, dar și în declarațiile mereu pline de bun simț ale principalilor eroi ai Stelei, jucătorii. Într-un fotbal în care conflictul, violența verbală și chiar fizică, penalul au devenit ceva banal, aș spune că totuși decența are șansa de a deveni o știre.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER