O poveste despre destin si relația sa cu grandoarea. Sau cu anonimatul.
În vara lui 2000, Terim a plecat de la Galatasaray. Tocmai câștigase Cupa UEFA. Serie A l-a chemat în lumea sa exclusivistă.
În acea vară, Galatasaray s-a străduit să-și aducă din Occident un antrenor cu nume greu. În seara de dinaintea plecării în cantonament, situația încă nu se clarificase. Hagi și Popescu aveau atunci un cuvânt foarte greu la Galatasaray. Hagi a spus în acea seară că mai potrivit ar fi un antrenor din Balcani. Și a pronunțat numele lui Iordănescu. Popescu l-a susținut. Cei doi obținuseră rezultate extraordinare cu Iordănescu la națională. Turcii au acceptat ideea și au început să curgă telefoanele. Însă Iordănescu era faimos pentru cât de greu era de contactat la telefon. După ore de încercare, turcii au cedat nervos. Nu mai puteau aștepta. Doreau să rezolve problema în acea noapte. Și atunci, românii au aruncat al doilea nume: Lucescu. Antrenorul de atunci al Rapidului a răspuns la telefon. Iar negocierile s-au finalizat imediat.
După câteva săptamâni, Lucescu câștiga Supercupa Europei. Și apoi campionate, glorie, bani și Cupa UEFA. Iordănescu, cel mai bun antrenor român al secolului 20, a intrat în umbra secolului 21. A rămas cu Supercupa Europei câștigată cu Steaua în ”87. Când doar armata avea telefoane mobile.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER