Și în sezonul trecut, Astra a venit în București pe la jumătatea campionatului cu ambiția de a stopa Steaua din cursa spre titlu. Dar ambiția sa a fost înecată într-o evoluție timorată. Povestea s-a repetat și liderul a părut copleșit de măreția contextului, deși campioana n-a avut parte de o susținere vulcanică pe Arena Națională, așa cum s-a petrecut la alte meciuri importante din acest sezon.
Înainte de partidă, Dinu Gheorghe declara că echipa sa nu știe să se apere. Afirmația avea mai degrabă o conotație pozitivă, Astra fiind o echipă care atacă mai mereu, reușind și o medie respectabilă de 2,5 goluri pe meci până la partida din această etapă. Dar, până la urmă, cuvintele lui Dinu Gheorghe au avut o transpunere ad-literam în teren, Astra jucând îngrozitor în apărare. Junior Morais a dat o pasă de gol pentru Popa, a sărit sub minge la golul lui Gardoș și s-a lăsat depășit foarte ușor la reușita lui Piovaccari. Găman a fost spectator la golurile doi și trei ale Stelei și a mai comis o mare eroare în defensivă. În sezonul trecut, Astra primea 4 goluri pe teren propriu cu Steaua și au fost voci care au pus sub semnul întrebării corectitudinea evoluției lui Găman și Bărboianu. Acum, Astra a avut din nou două mâini moarte în apărare în fața Stelei și lucrul acesta a fost decisiv. Iar mâinile moarte au mai fost „dirijate magistral” și de pe margine de Isăilă, cel care a reușit „performanța” de a-l pune pe piticul Morais să întâmpine la colțul scurt cornerul lui Bourceanu și pe Yoda să se apere la Gardoș în faza golului doi al Stelei.
Steaua, normal, a început meciul cu o greșeală imensă de arbitraj în favoarea sa, că doar asta se poartă în acest sezon. Kapetanos l-a curentat cu o combinație de lovituri pe Mureșan, cum Bute n-a izbutit nici măcar o dată în faimoasa înfruntare cu Froch, dar Alexandru Tudor n-a văzut, așa cum n-a văzut nici la Brașov când Gardoș a faultat la golul pe care l-a marcat atunci, dar „Brad Pitt” s-a „pitit” în loc să ia decizia cuvenită. Steaua nu impresionează, dar este suficient să vină cu vivacitatea lui Popa, cu oportunismul lui Piovaccari, cu știința lui Bourceanu de a executa centrările din faze fixe și cu soliditatea defensivă pentru a se impune în fața unui challenger ce a boxat mereu cu garda jos.
Ca mai întotdeauna, reușitele jucătorilor Stelei din teren și decența lor din declarații sunt alterate de aroganța unică în fotbalul românesc a antrenorului Reghecampf, care a concluzionat că „din păcate, Steaua a marcat doar trei goluri în acest meci” și că „urmează în trei zile din nou un meci cu GIURGIU, CU ASTRA GIURGIU SAU CUM SE NUMESC”… Antrenorul Stelei știe în continuare cum să câștige în teren, dar nu și în afara lui. Și reușește chiar să atingă culmi nebănuite ale ridicolului când declară după partidă: „Steaua este o echipă bună, bine pregătită și cu un antrenor foarte bun”. Cu „foarte” doar la antrenor…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER