Am o veste pentru comandantul peluzei sud a Stelei, locotenent-colonelul Talpan. Din cauză că pe câmpul de luptă s-a așternut ceața, nu prea și-a dat seama către cine s-a îndreptat șarja lui de cavalerie: către propria armată. Sigur, atacul a lovit, din greșeală, o falangă de rezerviști uitată pe o culme. O culme a complicității.
Talpan îi tot dă înainte cu Becali, dar nu suflă o silabă despre complici. Adică despre capii armatei care i-au permis lui Becali să preia Steaua, fraudulos spune juristul militar. Domnule Talpan, genul acesta de furt se face doar în doi, adică Becali și grupul de ofițeri superiori. Ca la schimbul de terenuri, mai știți? Chiar nu se poate de unul singur, așa cum încercați d-voastră să mistificați realitatea. Cum să explic să înțeleagă și domnul Talpan, nu te poți duce într-o unitate militară să iei un tanc de acolo, să te dai pe străzile din România cam 10 ani cu el și să te lauzi în gura mare, precum a făcut-o Becali, că nimeni nu mai are așa tanc ca al lui, și deodată să-l iei pe Becali la rost că de unde are tancul. După 10 ani… Domnule Talpan, dacă nu deschide cineva poarta unității militare, tancul nu poate ieși de acolo. Pricepeți?
Domnul Talpan îmi aduce aminte de „Noaptea Generalilor”. Un film făcut în 1967, franco-britanic, deci cu șanse mai mici de vizionare, la cum gândește și se exprimă tovarășul Talpan dânsul părând mai degrabă pe stilul sovietic, „nemți pa ulița”. Sigur, domnul Talpan nu te trimite cu gândul la acel film pentru că ar avea ceva din charisma lui Peter O”Toole sau Omar Sharif, ci pentru că, fără să vrea, ofițerul de rang inferior Talpan începe să lichideze, precum personajul principal din acea capodoperă, rețeaua generalilor care nu sunt în regulă. Deci, domnule Talpan, când auzim și despre acoliții care au deschis poarta unității pentru a ieși de acolo Becali cu tancul?
Orice se va întâmpla cu Becali și relația lui cu Steaua, această echipă nu mai poate fi a armatei. În decembrie 1989, vâltoarea revoluției a fost aproape de a mătura cu această echipă care le amintea furioșilor de pe străzi de comunism și Ceaușescu. Au stârpit doar Victoria, iar pe Dinamo au întors-o la origini, pentru câteva săptămâni, la Unirea Tricolor. Noroc că în acele zile a apărut genul de lider pe care și-l dorea tânărul Talpan, Ion Iliescu, propovăduitorul comunismului neîntinat.
În deceniul care a urmat, cu anii de întârziere atăt de caracteristici societății românești, statul român a decis că Armata și alte astfel de instituții nu mai pot deține echipe de fotbal la nivel înalt, în lumea profesionistă. A fost lege! La orizont, pentru România apăruseră NATO, Uniunea Europeană. În siaj rămâneau Talpan, Boroi, Dușa, Oprea, Rusia, Iugoslavia… În secolul 21, Talpan vrea să ne smulgă de la masa la care se află USA, UK, Italia, Spania, Germania și să ne pună la masă cu Serbia, unde a aflat el că mai există o relicvă a comunismului, minsterul apărării care ar deține nu știu ce la Partizan Belgrad. Talpane, spune-ne cine din armată i-au fost complici lui Becali la furtul tancului și apoi trage poarta unității și rămâi în cazarma ta. Soldații adevărați se ocupă cu ISIS și alte astfel de belele, nu cu păsărele care-ți zboară în jurul capului gen echipe de Champions League.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER