Dorinel nu se compară cu Hagi sau cu Lăcătuș. E o afirmație care timp de 15 ani nu a fost contestată de nimeni. În 2008 ea rămâne valabilă, numai că în celălalt sens. Munteanu este cel care a pus bazele Clujului modern. Echipa sa, care o elimina pe Saint Etienne și care începuse să se dea la granzi prin Divizia A, era simpatică precum un tiligol. La Rege, noianul de insuccese nu poate fi acoperit de resuscitarea lui Ribery. Iar la idolul renegat în Ghencea, o izbândă cu Galatasaray nu poate scoate din ofsaid derizoriul experienței de la Inter Gaz sau retrogradarea epocală cu Ceahlăul, în ciuda mâinii prietenești întinse de Dinamo în ultima etapă. Sigur că și Dorinel are umbrele sale. Dinspre Pitești răzbat ironii despre un blat răspopit. Iar Vocea Vasluiului e gata să asigure că viza de Ghencea a fost obținută de Neamț cu o trădare în favoarea Stelei, precum un Emir de Timișoara cu ceva ani în urmă.
Da, e o lume de dalmațieni. Însă perioada clujeană dă cheag CV-ului noului secund din Ghencea. Iar dacă nu iese din vorba stăpânului, ar putea avea chiar o șansă. Și până la urmă, compromisul are și el un palmares bun. Steaua a scos Valencia cu golurile unui atacant cu pile-n lojă. Iar Ancelotti s-a ocupat de zece băieți în finala de la Atena. Pe marcator l-a băgat Silvio Berluscali.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER