Barcelona, o echipă din toate timpurile

În timp ce vedeam Barcelona prăvălindu-se spre careul advers cu cei 5 jucători plecând fulgerător pe contraatacurile care până la urmă au decis finala Champions League, mă gândeam că asta ar putea fi întruparea fabuloasei linii ofensive cu cele 5 nume de legendă care aduceau Braziliei primul titlu mondial și care juca în imaginația copilăriei mele, cu Garrincha, Pele, Vava, Didi și Zagallo. Cu Messi pe post de Garrincha, Neymar întrupare a lui Pele, Suarez în rolul lui Vava…

Această echipă a Barcelonei te face să te gândești la toate poveștile magice din istoria fotbalului. Primul gol marcat de Barcelona în finala de la Berlin este la intersecția între nemărginitele posibilități ale jocului de fotbal pe computer, măiestria portocalei mecanice a lui Cruyff și miraculosul Braziliilor lui Pele din ”58 sau ”70. Argentina lui Maradona nu intră aici, acolo era vorba de geniul singuratic al lui Diego care înaripa o echipă oarecare. Barcelona de acum face parte din galeria orchestrelor impresionante cu dirijori care au marcat istoria înconjurați de instrumentiști desăvârșiți.

Și totuși, Barcelona pe care o admirăm nu are farmecul natural al unei dive alb-negru precum Sophia Loren. Barcelona este creația celui mai sofisticat salon de chirurgie avangardistă. Barcelona a marcat golul desprinderii prin cel mai scump fotbalist tranzacționat în lume înaintea acestui sezon. Iar deschiderea scorului a fost reușită de un alt băiat luat cu zeci de milioane înaintea acestui sezon după ce era declarat cel mai bun jucător al finalei Europa League anul trecut.  Doi marcatori care au costat înaintea acestui sezon peste 100 de milioane. Business mai bine făcut decât la alte superputeri… Unde sunt vremurile când Celtic cucerea Cupa Campionilor cu un lot în care toți jucătorii erau născuți pe o rază de 30-40 de km în jurul stadionului din Glasgow?

Barcelona este impresionantă când arată că poate aduce jucători din spatele fabuloasei sale triplete de atac pentru a  finaliza superb o fază de gol cum s-a întâmplat cu Iniesta și Rakitic în momentul deschiderii scorului. Barcelona este înspăimântătoare pentru forța sa de regenerare, Rakitic arătând mai bine decât Xavi, Neymar mai bine decât Ronaldinho, Suarez mai bine decât Eto”o, Messi mai bine decât Messi de acum câțiva ani.

Și da, Messi. Chiar dacă nu a marcat pentru recordul de 3 finale de Champions League cu gol înscris, el a fost în toate. A dat diagonala cu care a dezechilibrat apărarea lui Juve la primul gol, a condus cavalcada la golul al doilea. Atunci când a finalizat Suarez, cel amenințat de Evra înaintea finalei „că-i va simți prezența”, dar care l-a asistat neputincios pe „Canibal” la golul al doilea.

Juventus a demonstrat în acest careu de ași în care s-a aflat alături de Barca, Real și Bayern cât de nedrept a fost ironizată pe post de gazelă nevinovată urmărită de cei trei lei flămânzi. Juventus a arătat că Italia, fără să mai aibă supremația financiară de acum 20-30 de ani, dă totuși semne de renaștere, așa cum s-a văzut și cu Napoli și Fiorentina în Europa League.  Lui Juve i-a lipsit „Messi” al său, Chiellini, cu el putând să spere că ar fi putut împinge dramatic partida la penaltyurile de departajare care îi aduceau acest trofeu acum 19 ani în finala de la Roma cu Ajax.

Pe stadionul Olimpic din Berlin, s-a împlinit visul lui Hitler de la Jocurile Olimpice din ”36, găzduite de monumentala arenă. Barcelona a venit cu o „rasă ariană” de fotbaliști, superioară oricărui adversar. Doar că, spre deosebire de viziunea bolnavă a fostului dictator, arienii Barcelonei sunt fie creoli precum Neymar sau Alves, fie bruneți precum Suarez sau Mascherano, fie șateni ca Messi sau Alba, fie blonzi precum Rakitic sau Ter Stegen. Fotbalul spectacol al Barcelonei este deasupra tuturor.