S-a încheiat cea mai mare demonstrație de răbdare din istoria fotbalului. Aflat în al patrulea său sezon la Liverpool, Brendan Rodgers a fost demis de la conducerea echipei.
Nu există în istoria modernă a acestui joc un manager care să fi fost sprijinit mai mult cu bani și decizii colaterale precum Rodgers de către patronatul lui Liverpool. Într-o perioadă atât de lungă de timp, cu o asemenea afundare în mediocritate, lui Rodgers nu i s-a transmis niciun mesaj public negativ de dincolo de Ocean, acolo unde se află principalii acționari ai clubului englez. În fiecare vară din mandatul lui Rodgers, echipa s-a aflat printre cei mai mari investitori din lume pe piața transferurilor. Iar 4 sezoane în fotbalul modern este o eternitate.
Sprijinul de care a avut Rodgers parte este un exemplu unic de fidelitate din partea conducătorilor. În condițiile în care Rodgers nu este finul lui John Henry, americanul care este numărul unu al clubului. Și asta deși Rodgers este singurul manager din istoria ultimilor 65 de ani ai lui Liverpool care n-a cucerit vreun trofeu în primii 3 ani de mandat.
Atitudinea fanilor a fost, de asemenea, unică. Pe Anfield, stadionul echipei cu cele mai multe trofee din istoria fotbalului englez, nu s-a auzit nicio silabă de contestare la adresa managerului. Arena a fost mereu plină, gestul suprem de nemulțumire al fanilor a fost să facă liniște la ultimele partide de dinaintea sfârșitului. Pe Anfield, fanii lui Liverpool au demonstrat că liniștea poate fi un gest de nemulțumire, de dezamăgire, mai puternic, mai profund decât orice urlet de de contestare. Pentru că într-o asemenea catedrală a fotbalului liniștea este la fel de absurdă, de plină de semnificații negative precum scandările de suporteri într-o catedrală a bisericii.
În urma lui Brendan Rodgers va rămâne și amintirea unui sezon în care Liverpool s-a luptat pentru titlu, și în care a făcut-o într-un stil antimourinhian, cu focuri de artificii ale careului de ași Suarez-Sturridge-Sterling-Coutinho. Va rămâne inspirația de a aduce pe sume mici de transfer la scara la care a ajuns piața fotbalului în ziua de azi valori de calibrul lui Coutinhio și Sturridge. Dar aceste merite se îneacă în mediocritatea locurilor din Premier League din afara acelui sezon palpitant, în risipirea unor sume colosale pe jucători incolori în cel mai bun caz, dacă nu chiar calamități în toată puterea cuvântului. Și, peste toate acestea, vine dispariția lui Liverpool de pe marea scenă europeană, în condițiile în care Liverpool este cel mai de succes club englez din istorie dincoace de Canal. Când o echipă cu 4 Cupe ale Campionilor, cu trofeu Champions League, cu 3 Cupe UEFA, cu Supercupe ale Europei este eliminată timpuriu din liga a doua europeană de Zenit sau Besiktas, când nu poate trece de o grupă de Champions League cu Ludogoreț și Basel, când devine singura echipă din istorie care merge cu rezervele pe Bernabeu pentru un meci de Champions League deși Liverpool are în istoria sa finală de Cupa Campionilor câștigată în fața Realului, iar la ultima întâlnire cu Real în Champions League îi adiminstrase acesteia un 5-0 la general… Ei bine, chiar și dacă ești doar un expert în bâte de baseball, cum este șeful actual al lui Liverpool, îți dai seama că mai jos de atât nu se poate…
Dar, char și așa, Brendan Rodgers pleacă de la Liverpool cu mulțumiri din partea clubului, cu o despăgubire multimilionară, cu nicio silabă critică rostită public de conducători sau de fani pe stadion. Dincolo de eșecul sportiv, aceasta este o poveste a triumfului civilizației în fotbal.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER