Comisia Centrală de Arbitri continuă să fie un pseudo-organism. Puterea sa de decizie este una iluzorie. Traducerea inițialelor CCA este, de fapt, Casa Conspirativă a Arbitrilor. Ceva în genul casei pe care o punea la dispoziția securiștilor onorabilul Mac Popescu, fost șef în Regie pe vremea comuniștilor. Așa scrie în arhivele securității, dar pudibonzii de serviciu declamă că nea Mac „nu putea face așa ceva”… Ei bine, Huzu, Lupescu, Nașu” pun Casa Conspirativă a Arbitrilor la dispoziția „securiștilor” pe rit nou Borcea, Gigi, Mureșan, Mititelu, Vamă, Iancu (mă rog, la unii e valabil și pe vechi), iar aceștia „se întâlnesc” și încep să se târguiască precum precupețele: că Brad Pitt e dirijat de Angelina Jolie Ville din Pipera, că Nagy știe poezii de Petöfi Sandor, că Deaconu fumează fără filtru, că Balaj se scrie cu „sz”, că la Robert Dumitru nu se știe care e numele și care e prenumele, că Avram e micul gigant… Și uite așa precupețele se circăresc până cad de acord cum tocmai s-a întâmplat cu Steaua, CFR și arbitrul brichetă.
Dacă domnu” Huzu se supără când vorbim de Casa Conspirativă a Arbitrilor, putem să schimbăm decorul și să-l plasăm într-o cârciumă. Ospătarul Huzu vine la masa bogaților, prezintă meniul, apoi pleacă la bucătarie cu comanda mesenilor: Deaconu.
Nimeni n-ar trebui să aibă curaj să sune pe telefonul lui Huzu. FRF ar trebui să-i paroleze numărul, așa cum alte instituții fac cu telefoanele erotice. Însă CCA este, de fapt, Casa de Cuplări a Arbitrilor. Mai bine așa, pentru că, de la Gică Popescu citire, asta cu securiștii e o bazaconie.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER