Toată suflarea dinamovistă s-a încărcat de entuziasm după anunțul făcut de unul dintre cei mai faimoși dinamoviști, Adi Minune, privind noul imn pe care ar urma să-l scrie pentru echipă împreună cu suporterii și jucătorii. Aș da puncte de la mine să văd așa ceva.
Într-o liniște care oscila între boicot și respect pentru cimitirul din vecini, Dinamo a jucat la Ploiești pe un stadion unde s-a bătut totuși recordul de șapte bilete vândute la meciul Astra – Ceahlăul. Cârcotașii, alții decât cei care merg cu gipul pe contrasens, spuneau că liniștea va fi cuvântul de ordine într-o partidă în care Dinamo întâlnea o echipă cu patron, președinte și antrenor dinamoviști și cu alți doi foști dinamoviști, N’Doye și Miranda, care făcuseră rost de suspendări pentru acest meci. Cică au fost amendați pentru asta, dar, vorba celor de la CFR Cluj, or exista ordine de plată pentru aceste amenzi?
Comentatorul meciului vorbește de 300 de dinamoviști în tribune. Asta sună, totuși, a mobilizare generală. Până și arma ultrasecretă Pulhac a fost pusă la bătaie, și nu oricum, ci în linia de mijloc! În prima jumătate de oră, acest Hercule din Alicante al lui Dinamo s-a distins prin trei faulturi, din care unul de „galben”. După aceste fapte de arme, dinamoviștii îl cereau deja pe Selymes în teren.
După o primă repriză în care un dribling a fost la fel de ușor de găsit precum un al doilea șaormar la Miami, comentatorul animă începutul reprizei a doua cu memorabila expresie „o pasă lungă, dar puțin cam scurtă”, prin care, practic, rezumă istoria omenirii din perspectiva celor două sexe.
Astra, acest zero absolut, i-a fost inaccesibilă lui Dinamo. Returul campionatului se anunță teribil. Candidatele la titlu sunt una mai slabă decât cealaltă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER