Oricine a experimentat momentele de lipsă de înțelepciune din tinerețe. Oricine a trăit impulsurile în fața cărora n-a mai existat nicio rațiune. Într-un fel sau altul, oricine a trăit escapada lui Gabi Iancu. Oricine s-a urcat la un moment dat într-un taxi sau altceva și n-a mai contat nimic atunci, nicio regulă…
Gabi Iancu este vârful generației sale. Este un fotbalist excelent, cu calitate tehnică, fizic cu potențial și mental de competiție. Iancu este exemplul cel mai bun pentru o axiomă ușor absurdă din fotbal: în actele de indisciplină găsești mai mereu calitate. Găsești mai tot timpul un fotbalist și nu un jucător.
Actele de indisciplină sunt apanajul fotbaliștilor speciali. Dobrin, Lupu, Mutu, Pancu, Best, Maradona, Gascoigne, Ronaldo, Adriano, Ibrahimovic… Câteva nume pe care le-am ales rapid din lungul șir al marilor jucători care au sfidat regulile la un moment dat. Sigur că de-a lungul timpului au existat și genii disciplinate, Hagi, Zidane sau Giggs fiind, de exemplu, monumente de profesionalism. Însă e greu să găsești mediocritate în indisciplină la nivel înalt. Există o conștiință a propriei valori fotbalistice atunci când anumiți jucători aleg să sfideze regulile. Un mediocru pur și simplu nu-și permite așa ceva…
Nu sunt un apărător al adepților curentului „mutist” din fotbalul nostru. Nu-mi doresc să mai văd reîncarnări ale lui Mutu. Dar pur și simplu așa cred că stau lucrurile în fotbalul nostru și aiurea. Acum 10 ani, intransigentul Anghel Iordănescu a închis ochii în fața unei astfel de escapade a lui Mutu și Lobonț pentru că știa că nu poate fără ei. Și Mutu, și Lobonț au condus România la singura calificare la un turneu final din ultimii 15 ani! Și în primul rând datorită lor am fost egali la EURO cu campioana și vicecampioana mondială din epocă.
Iancu n-a realizat nimic deosebit până acum. Și Bourceanu i-a spus bine când l-a invitat să mai amâne fițele până când va izbuti ceva special mai întâi pe terenul de fotbal. Și este de înțeles și atitudinea lui Bogdan Stelea, care trebuie să transmită un mesaj celorlalți jucători. Dar nu cred în excluderi definitive. Cred în a doua șansă. Și mai cred că într-o lume a fotbaliștilor, care nu sunt niște academicieni, chiar dacă unii mai cresc pe la Academii, trebuie să accepți că uneori valoarea stă ascunsă în caractere dificile pe care trebuie să muncești să le recuperezi și nu să le excluzi total…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER