Simona Halep continuă să mărșăluiască spre culmile de la Australian Open cu jocul său cursiv, dar fără accente impresionante. Sunt momente numeroase în meciuri cu jucătoare din afara sutei mondiale chiar în care adversarele par de Top 3 și nu Simona Halep, ca atitudine, ca spectaculozitate a punctelor direct câștigătoare.. Așa s-a întâmplat și în meciul cu modesta australiancă Gajdosova, jucătoare cu o singură victorie în 10 ani de prezență pe tabloul principal de la Australian Open. Despre jocul româncei se spune că este o ilustrare desăvârșită a stilului smart-aggressive, deși componenta de „smart” predomină în continuare în fața celei „aggressive”. Inteligent, speculativ, dar nu foarte atrăgător.
Sărăcia de performanțe la cel mai înalt nivel în sportul românesc în general și în tenis în particular a adus în România un adevărat delir mediatic în jurul Simonei Halep. Există însă uneori un contrast strident între exagerările din România legate de imaginea Simonei în tenisul mondial, presa românească găsind tot felul de clasamente în care Simona surclasează adversare de top, și felul în care este ea plasată în unele discursuri din străinătate în contextul tenisului de vârf. La finalul partidei Simonei din turul doi de la Australian Open, fostul mare campion și actual expert la Eurosport, Mats Wilander, a vorbit despre meciul încheiat târziu în noapte la Melbourne. Suedezul a spus că nimeni nu vorbește acum despre Simona ca o posibilă câștigătoare a turneului, dar el totuși crede în șansa româncei. Și au urmat complimentele pentru superbul rever al Simonei sau vechea comparație cu dârzenia arătată pe teren de Djokovic. Dar rămâne acel „nimeni” pe care Wilander îl simte acolo, la Melbourne, atunci când se relaționează numele lui Halep și câștigarea acestui turneu de Grand Slam. În prezentarea pe care marele antrenor Paul Annacone, cel care a lucrat cu Pete Sampras și Roger Federer, a făcut-o tabloului feminin înainte de începerea openului australian, acesta a trecut în revistă numele care contează în acest moment la Melbourne. În câteva minute de discurs, Annacone a pronunțat mai multe nume, Williams, Șarapova, Kvitova, Azarenka, dar nicio clipă Halep. Sigur, n-a fost cel mai inspirat preview, Annacone a adus-o în discuție și pe Ivanovic, eliminată ulterior încă din primul tur, dar este încă o dovadă despre o percepție destul de răspândită asupra cremei mondiale a tenisului feminin care n-o include și pe Halep.
Spre finalul anului trecut, Simona Halep a fost cap de serie numărul 2 la turneul din China de la Wuhan. Un promo extins al turneului a inclus o mulțime de jucătoare participante la acea ediție însă nu și pe Halep, cea care teoretic ar fi trebuit să fie printre marile vedete ale turneului.
Locul 3 ocupat de Simona Halep în clasamentul mondial, precedat chiar de acea poziție a doua în lume, nu se sincronizează în acest moment cu imaginea pe care Halep o are în tenisul de vârf. Sigur că există și multe aprecieri, și multe elogii la adresa româncei după un an cu finale la Roland Garros sau la Turneul Campioanelor. Deocamdată însă Halep face parte din acea categorie a jucătoarelor fără o mare proeminență a numelui dar care au ajuns pe podiumul mondial precum Mîskina, Zvonareva, Coetzer, Petrova, Tauziat sau Kuznețova. Cu un joc mai eliberat din chingile prudenței, cu 7 ași reușiți în acest meci cu Gajdosova, cu o furie a jocului care să incite tribunele precum Serena sau Șarapova, Simona poate impresiona privirile așa cum ea impresionează computerele ce adună în ierarhia mondială punctele din dreptul româncei.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER