D-l Goe

Timp de mai bine de un an, naționala României a fost la nivelul său minim istoric ca rezultate și ca nivel de exprimare. Însă Răzvan Lucescu nu a considerat potrivit să demisioneze. În cele din urmă a apelat la acest gest nu așa cum o fac oamenii de onoare, ci folosindu-l ca pe un act de răzbunare. Știa că, plecând de la națională cu câteva ore înainte de decolarea spre Brazilia, dă o lovitură serioasă acestui turneu. Îi plătea astfel lui Mircea Sandu pentru declarațiile pe care selecționerul le-a considerat drept ofensatoare. Răzvan Lucescu putea pleca în orice moment de pauză al activității la națională. Au fost cu duiumul astfel de momente. Federația se putea astfel regrupa și angaja un alt selecționer. Care poate ar fi avut „mingiuțele” necesare să le spună primadonelor care au refuzat să se urce în avionul de America de Sud că nu acceptă fițele lor și că le acordă o vacanță pe termen nelimitat de la națională.

După meciul din Bosnia, Mircea Sandu a venit în fața jurnaliștilor și a prezentat cu cifre starea înfiorătoare a naționalei. Ne-a spus ceea ce știam deja cu toții fără să fi văzut și cifre de detaliu. Răzvan Lucescu avea două variante. Putea să-și dea demisia sau putea să lupte până la capăt, iar la finalul preliminariilor (respectiv al contractului) putea da un print la clasamentul grupei și să-i spună lui Mircea Sandu: acesta este rezultatul mandatului lui Răzvan Lucescu. Însă Lucescu „junior”, din păcate o particulă lipită de numele său care încă își mai are rostul, a ales stilul D-lui Goe: i-a pus dulceață în șoșoni lui Mircea Sandu cu această demisie răzbunătoare, dinamită pentru un turneu care ar fi trebuit să fie o sărbătoare pentru fotbalul nostru. Apoi D-l Goe, fără să dea o explicație bărbătească într-o conferință de presă, a dat o fugă să se ascundă după fustele Mamițicăi Mircea Lucescu, ale lui Tanti Mița Dinu Gheorghe și ale lui Mam” Mare Copos, pentru care oricum lucrase în ultimele luni mai mult decât pentru România, pregătind snopul de transferuri la Rapid cu protejați de la națională. Iar Mamițica, Tanti Mița și Mam”Mare, extaziate, au exclamat în cor: „Cât de bine îi stă costumul de marinel pe care i l-am luat de la Milano!”.