Danciubac

Respectul meu pentru Dănciulescu, unul deja foarte mare după o carieră cu 197 de goluri marcate în Liga I, a crescut și mai mult după ce a dat o nouă mare lovitură a vieții sale luând BAC-ul. Cine spunea că fotbaliștii sunt în general niște maneliști cu un orizont care baleiază între pițipoance și băutură iată că încasează o serioasă lovitură. Dănciulescu a reușit o medie la BAC comparabilă cu cea pe care am izbutit-o la 18 ani, când toceam și băgam meditații care căscau un hău în veniturile modeste ale părinților. Danciugol nu are nevoie de eforturile mele meschine, cu abilitatea sa de golgheter cu sânge rece a luat BAC-ul fără meditații penibile și fără toceală, numai din inteligența sa atât de evidentă și în joc. E adevărat că unii clienți ai cârciumii sale au mărturisit că l-au văzut pe Danciu cu o carte de fizică pitită într-un meniu, citind discret și oarecum distrat câteva legi. De altfel, punctul forte al lui Danciu în fața nemiloasei comisii din satul pierdut în inefabilul Mehedințiului a fost tocmai faimoasa lege a lui Ohm, aplicată de atacant ca la carte: „Dacă ești ohm cu mine, sunt și eu ohm cu tine”.

Însă golurile lui Danciu, care e un băiat de zahăr, să nu uit să amintesc asta, arată nu numai o precizie mate-fizică, ci și o anumită poezie motrică în metrică antică. Comisia mehedințeană a trăit adevărate revelații la examenul de literatură, atunci când elevul Dănciulescu, ha, ha, ha, a făcut tot felul de relaționări uluitoare în comentariul la „Mara”, cu trimiteri tocmai la folclorul basc de la Deportivo Alaves sau la cel securistico-românesc din cantonamentul de la Săftica. Însuși Slavici ar fi fost uluit de profunzimile nebănuite ale operei sale.

Prezența extraordinară a lui Danciu la BAC-ul din Mehedinți a creat o emulație fantastică, județul oltean fiind singurul din țară cu promovabilitate de peste 50% într-o sesiune dezastruoasă cu sub 20% promovabilitate pe țară. Deși este învățat cu camerele video în urma carierei sale prodigioase, gazdele primitoare, de, români din grădina carpatică, au ales să nu-l streseze pe excepționalul golgheter bucureștean cu vreo astfel de cameră plantată în sala de examen, așa cum s-a întâmplat din nefericire într-o grămadă de licee din țară.

Priveam la un puști cu ochelari căpătați probabil în urma nesfârșitelor ore de toceală, plângându-se că a ratat BAC-ul la o zecime. Îi recomand să învețe din experiența fabuloasă a unui fotbalist uluitor: faci bani grămadă până la 34 de ani și apoi te refugiezi într-un sat și-ți iei o hârtie magna cum laude. Puștiule, îți recomand satul Tomnatic, la vreo 1.600 de metri altitudine, în Apuseni. Nu vei fi filmat de nicio cameră când îți vei așterne vastele cunoștințe, dar chiar și așa, gloria va fi a ta.