Derby șchiop și ușor invizibil

Victoria Stelei în Derby a adus aminte de succesele campioanei în preliminariile Ligii Campionilor sau în Europa League în acest sezon. Echipa lui Gâlcă  a câștigat cu un scor autoritar, dar după o primă repriză, mai ales, în care Dinamo i-a ținut piept dacă nu chiar a fost peste lider în acea jumătate a meciului. Așa s-a întâmplat pentru Steaua și cu Stromgodset sau cu Aalborg, de exemplu, în acest sezon. Steaua a învins Dinamo cu 3-0 după un meci în care câinii au avut mai multe șuturi pe poartă…

Este totuși cvasiimposibil pentru Dinamo să facă față până la capăt unei astfel de încleștări pe o suprafață de joc foarte mare, pe care e și mai greu să închizi culoarele spre propria poartă, când în apărare îi ai pe Marc, portarul adus de la ultima clasată din sezonul trecut, pe Fai, descoperit la un trial cu indivizi care n-au pe unde juca fotbal prin București și comunele limitrofe, cu Nedelcearu care are în spate o experiență în fotbal de 6 (șase) minute jucate în Giulești și încununate cu un sublim roșu, cu Cordoș navigând discret prin penumbra Ligii 1 până la 26 de ani și cu faimosul Grecu, candidat autorizat la titlul de administrator al celui mai nesecurizat flanc stânga din istoria lui Dinamo. Stoican privea înlemnit după golul trei, aparent neînțelegând ce se întâmplă deși și pentru el prespectiva era simplă, trebuia cu încropeli să opună astfel de „creneluri” defensive unui atac cu Keșeru, golgeterul anului 2014, Chipciu, cel mai bun român din Liga 1, Sînmărtean, cel mai rafinat român în era post-Hagi, iartă-mă, Piți, Tănase, om cu zeci de meciuri în națională, Popa, și el o aripă certificată în acestă perioadă de glorie a Stelei din ultimele sezoane.

Derbyul ne-a devoalat și linșajul mediatic exagerat venit după ce echipa „tuturor” românilor, lepefiștilor, federalilor, jurnaliștilor, fotbaliștilor, Steaua, a fost luată mai agresiv la Târgu Mureș. Deși s-a răcnit din milioane de piepturi „măcel, măcel, măcel”, Keseru a jucat bine mersi în următoarea partidă, marcând, renunțând la cască, fiind înlocuit de-abia spre final. După „măcelul nemaivăzut” de la Târgu Mureș, doar Rusescu a absentat, sigur, regretabil, dar cu o perspectivă mult mai bună decât cea pe care o are, de exemplu, Bancu de la CSU Craiova, după a cărui accidentare înfiorătoare nu s-a mai răcnit din toți rărunchii României „măcel, măcel, măcel”.

„Măcel, măcel, măcel”, faimoasa scandare a lui Borcea de după victoria lui Dinamo în Ghencea în 2007, este acum titlul tabloului cu cele zece meciuri consecutive în care Dinamo nu și-a mai învins marea rivală. După cum spunea un domn pe net, sunt toate șansele ca faimosul cuplu Gigi-Meme să iasă de la pușcărie neînvins în Derby. Dinamo a ajuns la limită, a recurs la ultima soluție imaginabilă, proiectillele cu care l-au bombardat pe Arlauskis din peluză, dar chiar și așa n-a ieșit decât o mare fâsâială. Un mic licăr de speranță pentru viitor a apărut în final, când a debutat Patrick Petre, cel care în 20 de secunde a făcut, cu acea fentă superbă în fața lui Bourceanu, mai multe driblinguri decât ilustrul său tată în nenumăratele derbyuri jucate împotriva Stelei.

Pe final, o vorbă și despre ce a ajuns Marele Derby pe tv. Desfășurarea de forțe a galeriei dinamoviste la începutul partidei a fost ascunsă total de privirile telespectatorilor în favoarea unor cadre infinit mai placide cu steliști veniți din județele înconjurătoare. Golul doi al Stelei, marcat dintr-o fază la limită, n-a beneficiat de NICIO RELUARE care să arate că nu a fost ofsaid. Scoaterea lui Sînmărtean de pe teren, moment care l-a iritat teribil pe stelist, n-a fost prezentată în integralitatea ei nici pe transmisia live, nici în emisiunea de după. Ca o consecință firească, Marele Derby a ajuns să aibă o audiență tv „LITERALMENTE” de 30 de ori mai mică decât cea a unui alt program tv difuzat în aceeași seară în România.  Inimaginabil, dar adevărat…