Dreptul de a visa

CFR Cluj a învins doi adversari uriași miercuri seară pe Old Trafford: Manchester United și managerul general al Stelei, cel care decretase că nicio echipă românească nu va putea depăși cele 8 puncte adunate de Unirea Urziceni într-o grupă de Liga Campionilor. În momentul decretării, s-a vorbit și de o ieșire din fotbal în caz contrar, dar câte astfel de jurăminte nu s-au rostit în ultimii ani…

Și șefii de la Cluj dăduseră verdictul lor, că Braga nu va pierde acasă cu Galatasaray. Însă micuța echipă portugheză a părut să joace în fața turcilor rolul celor de la Turnu Severin la recentele spectacole bucureștene cu Steaua și Dinamo. Cei de la Galatasaray au înscris din careu fără un marcaj strict într-o repriză secundă în care Braga n-a mai contat. La fiecare astfel de meci, inevitabil îmi aduc aminte de declarația lui Mircea Lucescu, cel care spunea după meciul de la Copenhaga cu Nordsjaelland că jucătorii săi au știut să ia „profesionist” acel gol ce trebuia luat după nebunia lui Luiz Adriano, că doar nu se putea să-i lase pe față pe danezi să marcheze.

CFR a reușit un succes magnific, cu un gol de neuitat la execuția vieții pentru Luis Alberto. Dar cum la fotbal ierarhiile sunt un reflex, voi păstra pe primul loc al performanțelor campioanei clujene victoria de pe Olimpico cu o echipă a Romei în distribuție de gală.

Aș folosi acest prilej al elogierii victoriei din Teatrul Viselor, pentru a aminti și de primul succes al unei echipe românești în cupele europene în Anglia, cel al Universității Craiova, echipă care acum mai obține doar victorii fantomatice prin tribunale. În ’79, Craiova, în curs de devenire Maxima, învingea cu 2-0 la Leeds într-un meci pe viață și pe moarte, detaliu esențial, gândindu-ne că, la Manchester, CFR a jucat un meci doar pe viață, «moartea» neintrând în program.

După ce, la fiecare mare succes din acest sezon, CFR a avut câte un erou în Sougou, Bastos sau Rui Pedro, de această dată rolul personajului providențial a fost jucat de un om din umbră, Luis Alberto. Forța unei echipe solide rezidă tocmai în capacitatea de a avea cât mai mulți potențiali eroi principali. Și, cum CFR a devenit maestra victoriilor defensive, peste toți plutește un portar cum nu avem nici în naționala României, Felgueiras.

După ce a făcut față asalturilor lui Rooney sau Alan, CFR trebuie să reziste în această iarnă și asalturilor pentru perlele sale. Cu lotul reîntregit cu accidentații atât de importanți și cu un nou om de gol de clasă pe care l-ar putea descoperi în intersezon, CFR poate fi transeuropeanul care să ajungă chiar în gara finală de la Amsterdam, așa cum visează Bastos. După o victorie în Teatrul Viselor, cfr-iștii și-au câștigat dreptul să viseze. Chiar fără limite.