Pițurcă s-a întors la locul crimei, Austria, acolo unde era lichidat de la conducerea naționalei după înfrângerea de la Klagenfurt din preliminariile Mondialului din 2010. Au lipsit însă ucigașii de atunci, Erwin Hoffer, autorul celor două goluri ale Austriei, Rădoi și Tamaș, care greșeau la un gol ca la dublu la tenis când mingea vine între parteneri și niciunul n-o plesnește bine, fanii dinamoviști care-l asediau imediat pe Piți după meci în fața vestiarelor de la Klagenfurt și Ionuț Lupescu, călăul care-i dădea selecționerului ultima lovitură.
Cu gândul la declarația lui Daniel Niculae dată în ProSport înainte de acest meci, „credeți că nouă nu ne-ar plăcea să ținem mai mult mingea?”, am văzut o partidă jenantă a României care aproape că n-a putut să atingă mingea pe terenul unei echipe din lumea a patra a fotbalului. Cu Chiricheș și Florescu postați în fața unei linii cu Goian, Găman și Papp, naționala a adus aminte de echipa rudimentară a lui Pițurcă de la EURO 2008, când în fața lui Goian și Tamaș erau postați atunci Chivu, Rădoi și Codrea. România smulgea atunci cu Franța un 0-0 la fel de inestetic ca și cel de acum, dar măcar atunci era vorba de un adversar cu Ribery, Anelka și Benzema în ofensivă.
Excelentă observația comentatorilor, în prima parte a reprizei a doua Romania avea deja de trei ori mai multe faulturi și de două ori mai puțină posesie decât „braziliana” echipă a Austriei… În consonanță cu jocul meschin al naționalei a fost și scandarea auslanderilor români de prin tribune, grotesca „pe ei, pe mama lor”.
În două meciuri jucate în deplasare România a dat un gol frumos printr-un debutant și n-a luat niciun gol. Nu-i puțin dar firesc apare întrebarea: dacă Elveția și Austria ne-au înghesuit în asemenea hal, ce se va întâmpla la Amsterdam sau Istanbul, ne vom duce pe corzi ca Bute la Nottingham? Măcar Piți pare a fi un bun încasator.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER