Uriașa pasăre de oțel se ridică de pe pistă. Mă rog, așa e trecut avionul în dicționarul metaforelor de lemn, chiar dacă el, săracul, e făcut din aluminiu. O ia spre Roma, că și toate culoarele de zbor duc acolo.
Survolăm granița „sectorului agricol” Ilfov și observăm că mai sunt momente în viață când e bine să nu ai o armată de cefalați pe care să o trimiți să se joace de-a Bruce Willis prin centrul orașului. Absorbim km după km și ne gândim cum Steaua s-a pus pe absorbit, precum ruda sa mai îndepărtată, Rusia, care absorbea tot ce găsea în jur, Kazahstan, Basarabia sau Lituania.
Continuăm spre „acel Apus” cum îi spunea Eminescu și privim la Banatul care e pe cale să devină Blatul de când cu acest erou de Prison Break de Bragadiru. Și lui îi plac absorbțiile (nu, mă refeream doar la combinația aekbragadirudaciapitești). Următorul meci e tranzacționat ca la bursă aici: vin punctele, se joacă, nu, nu.
Chiar înainte ca uriașa pasăre de aluminiu (n-am nicio șansă să lansez această formă) să se înalțe, Gică Popescu ne spune că este revoltat de ipoteza apărută recent conform căreia el ar fi cumpărat arbitrul spaniol pentru meciul de la Urziceni. În clipa în care încheie fraza, un tip apare lângă el și-i spune: „Domnule Popescu, sunt de la Interpol”. Rămânem cu toții mască. Iar bărbatul adaugă: „Îmi dați și mie un autograf, vă rog?”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER