Sandu Mircea, cum îi spuneau cronicarii radio ai copilăriei mele, a domnit ani grămadă (era să spun buni) peste „porcii bătrâni care se țin de cuvânt”, cum le spun cronicarii DNA. Ne-a crescut până și coeficientul UEFA de când așteptăm să fie trimis în istorie.
De-a lungul timpului au apărut și liderii opoziției, alternativele. De exemplu, Gică Popescu, un cetățean care a catadicsit să plătească un ditamai impozitul doar după ce l-a tras presa de mânecă. Mai nou, Marian Iancu anunță că va curăța mizeria. Mi se pare firesc ca un fost student la „facultatea” IGP să opteze în locul Nașului pentru cel mai căutat băiat pentru a fi dat la „facultate”, Osama Bin Laden. Îmi place și curățenia care se conturează odată cu conturul generos al lui Iancu: „dobitoc”, „caz de Socola”, „demență”, „prost”, „escroc”, „mârșav”. Iată că imposibilul e nimic, vorba sloganului, și un Becali poate părea o domnișoară prin comparație.
Să avem încredere că Baiazid Fulgerul Bragadiru va izbândi. Și că apoi corectitudinea va domni ca la Steaua – Timișoara 2005 sau ca la Ceahlăul – Timișoara 2008. Și că lucrurile se vor spune răspicat, pe față, ca la demiterea lui Uhrin.
Și, în final, ăla mare, de respira greu, când urca treptele la Casa Fotbalului pentru a-l doborî pe Nașu”, era TAS-ul, mă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER