Bucur intră în holul hotelului. Trecuseră spre două ore de la încheierea meciului cu Ungaria. Răzvan stă într-un fotoliu din hol și la un moment dat îi cade privirea pe micuțul atacant care s-a luat la trântă cu zecile de milioane ale seniorului Lucescu și care acum se prelinge timid, ca o umbră, pe lângă zidurile hotelului. Chiar și revolta timișoreanului este una politicoasă, discretă. Selecționerul nu pierde însă nicio secundă, țâșnește din fotoliu și merge în grabă la Bucur pentru consolări, explicații, încurajări. Atacantul român cu cele mai spectaculoase realizări în ultima vreme nu a prins niciun minut într-un amical cu șase schimbări. Și asta deși România a fost în a doua repriză la Budapesta precum Timișoara la Donețk. Atunci când Gigel a primit o minge din reduta asediată, a alergat singur spre terenul inamic și a marcat ca într-unul din cele mai neverosimile filme de război. La Paris probabil că ne vom aventura din nou cu câte un jucător de tip comando prin spatele liniilor adverse. Așa cum a făcut Cămătaru pe Rasunda sau pe Wembley pe vremea seniorului Lucescu. Lucescu reîncărcat va merge pe Stade de France cu un singur kamikaze în față, atacantul secund urmând să fie Mutu. Bucur sau Marica să alerge cu grenada ofensivă? Aceasta-i întrebarea căreia „dubla” Timișoara – Stuttgart ar trebui să-i dea răspunsul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER