Glorious Basterds

Peluza dinamovistă mi-a adus aminte la începutul meciului de Bombonera sau Monumental, arenele pe care se joacă marile derbyuri ale Argentinei. Din păcate, o jumătate de oră mai târziu am regăsit și partea hidoasă, violentă pe care fotbalul nostru a importat-o din fotbalul latin, fie că e vorba de cel argentinain sau italian, fenomenul ultras. O adevărată cangrenă pentru fotbalul de pretutindeni, violența pe stadioane va putea fi extirpată, așa cum s-a reușit în Anglia, doar cu pedepse foarte aspre pentru aceste specimene iraționale. Și iraționale este un termen lejer pentru cei care aruncau cu tot felul de obiecte, inclusiv torțe, și către proprii jucători, cum s-a întâmplat și la finala Cupei de acum 2 ani când Torje scăpase spre poarta Stelei și o torță aruncată dintre suporterii dinamoviști l-a împiedicat să marcheze un gol esențial pentru Dinamo. Cred că Jandarmeria trebuie să reintre pe stadioane, să preia asigurarea securității meciurilor, stewarzii sunt pentru o lume civilizată, nu pentru brutele care pun stăpânire pe stadioanele noastre. Păcat că majoritatea spectatorilor, care sunt oameni cu bun simț, trebuie să sufere din cauza acestei minorități dezaxate. Culmea ironiei este că startul violențelor s-a dat în fața colțului de tribună PCH Junior, de unde încerca Bourceanu să execute cornerul. Probabil că majoritatea obiectelor veneau din peluză, dar cu ce „traumatisme” ireversibile pleacă de la stadion un copil după ce vede așa ceva. O poartă largă deschisă spre lumea violenței…

Din această lume a violenței, a frustrărilor descătușate, a venit și intrarea inconștientă a lui Strătilă asupra lui Chiricheș. E absurd ca în apărarea lui Strătilă să fie adusă și intrarea anterioară a lui Latovlevici. Strătilă a avut o agresiune de terminator de cariere, iar Colțescu, galben la față de frică, i-a arătat doar un galben dinamovistului.

Cornel Dinu a avut dreptate, parcă niciodată discrepanța n-a fost mai mare între cele două echipe în favoarea Stelei. Paradoxul este că Dinamo a reușit să țină scorul strâns o bună parte din meci. Steaua mi s-a părut însă un adevărat Carl Froch în această partidă, stăpânind centrul ringului în permanență, cu o ofensivă strivitoare,  în timp ce Dinamo, precum Bute la Nottingham, cu greu dacă a mai părăsit corzile din când în când.

Am contestat multe lucruri în cazul managerului Stelei, dar nu și talentul său scriitoricesc. Cum Reghe, dar și unii jucători, aduceau cu un Brad Pitt cu mustăcioară în „Inglorius Basterds”, el a preluat titlul acelui film, doar că în formă „glorioasă”. Am considerat expresia „liberă de contract” și am transferat-o în titlu.