George Pușcaș spunea că a crezut că a fost o glumă atunci când a fost anunțat că este convocat în naționala României. Mă rog, când a auzit că e vorba de cea de seniori. Da, Georgică, chiar de o glumă era vorba, pentru că e o glumă de națională aceea care a ajuns să cheme pentru prima dată în istoria sa seculară un fotbalist care n-a jucat o secundă, ce spun eu, o nanosecundă într-un meci oficial al unei echipe de seniori într-un campionat cât de cât decent.
Zeci de ani fotbaliștii au fost chemați la națională pentru că demonstrau în meciuri oficiale că erau cei mai buni din țară. Ă‚sta însă e deja un concept desuet. Acum marea artă e să chemi la națională fotbaliști pe care să nu-i știe nimeni. Să nu-i fi văzut nimeni. Selecționerul trebuie să-și demonstreze intuiția, să ghicească în cafea că un jucător este demn de tricoul naționalei, că de vreun șut măcar prin preajma unor fotbaliști adevărați, seniori cum le mai zice lor, încă nu s-a pomenit în fabuloasa carieră a lui Pușcaș.
Nu am nimic cu puștiul care încearcă să-și croiască un drum la un mare brand al fotbalului mondial, Internazionale Milano. Am comentat la sport.ro meciul în care el a marcat pentru naționala de tineret într-un amical cu Italia. Este un fotbalist cu un fizic bun, cu o tehnică decentă care se poate transforma într-un vârf valoros. Dar naționala României nu este o creșă unde să aduci fotbaliști care astfel să miroasă și ei mai de aproape, pe un teren de fotbal, ÎN TIMPUL UNUI MECI, niște seniori. Naționala României este locul unde trebuie să ajungă atacanții, pentru că de atacanți vorbim acum, în particularul acestui caz, care înscriu goluri numeroase în partide adevărate. Keseru nu a ajuns în națională cât timp a jucat în Franța, de la o vârstă fragedă, printre seniori. Acum are, firesc, un tricou galben pe el pentru că este cel mai bun marcator în fotbalul românesc în 2014.
În urmă cu 20 de ani, fotbalul românesc avea un atacant care era și el „decât” golgeterul României. Juca la o echipă bună, din partea superioară a campionatului, Universitatea Craiova. Omul era ignorat constant de reîmprospătatul selecționer Iordănescu. Olteanul nostru și-a luat trasta-n băț și a poposit în Țara Bascilor unde a început să marcheze niște zeci de goluri într-un campionat mai modestuț așa numit Primera Division. Omul nostru marca din toate pozițiile, și de la 30 de metri de poartă, și din gura porții. Dar Iordănescu continua să-l ignore de asemenea din toate pozițiile. Prin țară începuse să circule o legendă cum că olteanul de la Real Sociedad, Gică Craioveanu, nu era chemat la națională pentru că băgase un tackling amoros la un alt oltean care ocupa poziția de Baci al României, Gică Popescu, și-i furase mândra ăstuia. Oamenii nu credeau că un asemenea atacant precum Craioveanu nu este chemat la națională pe criterii sportive. Căutau explicații într-o astfel de telenovelă.
După sezoane strălucitoare la San Sebastian, Craioveanu și-a îndeplinit visul de a juca într-un tricou galben. S-a transferat la Villarreal. Într-o seară memorabilă pe Camp Nou, Craioveanu a marcat două goluri care i-ar fi plăcut și lui Leonardo da Vinci, unul cu un lob de-o frumusețe renascentistă. Fanii catalanilor i-au fluturat batistele demisiei faimosului lor antrenor de atunci, Louis van Gaal. Probabil că Iodănescu află acum de așa ceva, dacă parcurge aceste rânduri, sigur, cam numeroase pentru el.
Drumul spre naționala lui Iordănescu nu duce prin campionatul României în care devii golgeter, nu duce prin marile stadioane ale Spaniei unde marchezi zeci de goluri. Duce probabil prin zațul de pe fundul unei cești de cafea. Acolo unde a fost întrezărită clasa de națională a lui Pușcaș, atacantul memorabilei echipe a României care a pierdut recent, la tineret, cu un inegalabil 8-0 în Germania. Același atacant care în acest an a fost în linia ofensivă a naționalei U19 care s-a făcut din nou de basme cu alte 8 goluri pescuite în meciurile cu Austria și Rusia pe teren propriu. Necunoscute sunt căile spre naționala lui Iordănescu, pupa-ți-aș icoana ta…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER